marți, 24 noiembrie 2009

Noiembrie


Se stinge noiembrie sub ceata deasa pe care o lasa cerul...
Ganduri frivole nasc, caci am uitat sa traiesc si acum tresar la fiecare atingere de frunza putreda ce-mi mangaie in drumul ei fata.
Nu-mi gasesc motivul sa ma desprind, sa alerg si eu cu vantul, sa dispar fara noima ca frunzele rosiatice. Pasesc inca pe aceleasi strazi, ranind persoanele cu ignoranta miopiei mele,  sperand sa-ti intalnesc umbra.
Sub presiunea sunetelor ce-mi strabat corpul, tes intrigi si caut deznodaminte favorabile pentru ticalosul din mine, rup imagini negre, rad singur...ma amuza naivitatea ce o imbratisez si acum.
Liber...de ganduri, de vise, de amintiri, liber nu pot fi!
Enumar doar o parte din neinteleasa persoana pe care o regasesc mereu cand privesc cu frica in oglinda din baie, dorind sa ii dau un sens, insa o las sa se manifeste in nefastul haos de dincolo de usa zavorita dupa care ma ascund, asa ne intalnim afara, toti neintelesii, colorantii artificiali ai vietii, in ringul hazardului pregatindu-ne pentru tot ce este mai rau, sperand totusi ca nu se va intampla.
Dispare incet noiembrie, inghetand in timp si spatiu, si lasa-n urma morminte necrozate de frunze. E prea tarziu sa mai scriu ceva cand toate mor in juru meu scaldandu-se-n angoasa.

5 comentarii:

Denwen spunea...

Mi-a placut cum ai scris :)

insanne spunea...

din pacate multi traiesc asta putini stiu sa o descrie ..poate doar unul dintr-o mie are curajul de a vb... bravo

observator spunea...

Noiembrie ... o luna de toamna frumoasa , nu privi lumea prin ceata , daca vei sterge aburii de pe oglinda din baie , vei descoperii ca am dreptate , vei vedea o alta fiinta , o fiinta ce ii intelege pe cei din jur si va fii la randul ei ... inteleasa ... iubita !!!

tiberiupincova spunea...

Omul a facut doar o parte din ce nu a putut face natura... natura isi face treaba asa cum a invatat de la mama natura... pentru unii exista familie, pentru un om singur, El sau prietenii inseamna totul... cu putin craj, putem da timpul pana acolo unde ne-am simtit cel mai bine si il vom oprii pentru totdeauna... pentru ca tot ce moare astazi sa nu fi murit nciodata... cand vei privi inapoi in oglinda vietii, se va oglindi frumusetea lumii, la care Tu nu doar ai luat parte, ci ai contribuit din plin!

strumfita cu esarfa spunea...

buna,

arunca si o scurta privire pe blogul meu (www.questioare.com) si daca iti place adauga-ma in blogroll-ul tau cu numele de Que stii oare?
multumesc anticipat.

o seara frumoasa,

strumfita cu esarfa