marți, 29 decembrie 2009

In valuri de intuneric


E rece...Ecoul trist al suferintei mele
Rasuna printre crepaturi de vene
Maschez cearcane sub zambete
Si farduri negre.

Ciocolata amaruie
ti se scurge de pe buze
Adorm tarziu,visez doar rele
cred in povesti,dar ma feresc de ele
Privesc peretii umezi cum se scutura de umbre
Dispar mereu pe strazi,carari scurte si sumbre.

Valuri de cuvinte reflect ca o fantoma
Prinsa in oglinzii fara forma,
Fara noima,imi caut sufletul
Epava fara vina.

Un moment,l-am pierdut,
s-a scufundat in ganduri
Un singur moment de iubire tacut
Ferit de toate privirile din lume.
Ma scald in pacate cotidiene,intuneric,
Inger al pacatelor umane inghite-ma cu totul,
trup,suflet,vise,impliniri,amintiri,planuri.

Apune soarele...mi-e frica
Uneori o bezna cumplita atrage-n sinea ei lumea
Noaptea ascunde totul in intuneric
si cel mai frumos lucru cedeaza in fata
magnificului,inundat in dulcele negru beznatic
fara limite,fara margini ruginite,libertate...
Alerg si sparg valurile spumoase,
las stropii sa-mi invadeze porii,
Paralizeaza in somn soare,
Nu-mi pasa...

In intuneric gasesc eu ceva de care sa ma agat
respir in intuneric,adorm si uit.

2 comentarii:

bizonul spunea...

:-o Foarte frumos descrii alunecarea in intuneric

Cretz0lina spunea...

:-o foarte tare :(( n-am cuvinte