vineri, 4 decembrie 2009

In inima padurii (part 3)

Recomand a se citi pe aceasta piesa:





Se scalda corpurile intrate in putrefactie in jeturi de lumina,emanand suferinta ce le-a dezbinat fiinta. Un latrat trezeste spiritele,ce isi vedeau de treaba prin ograzile arse,neintelegand ce se intampla.Capetele lor fara de fete s-au intors catre cuplul stuperfiat de imaginea ce domina pajistea. Nici o voce nu dezgroapa linistea de mormant instalata,nici macar Adina nu isi gaseste taria in corzile vocale pentru a-si striga teroarea.
--Ce s-a intamplat aici?intreba Stefan cu ochii atintiti asupra peisajului mortuar. Mai traieste cineva????
Nici un raspuns nu primi inapoi,spiritele il priveau ca pe un obiect strain in habitatul lor primordial.Voiau sa-l alunge cat mai departe de mormantul lor,ca sa poata adormi la loc,langa trupurile ciopartite de razele soarelui.
Un scrancet de copil incerca sa se faca auzit de sub lesurile arse...Lilo ii simti prezenta si isi ademeni stapanii catre loc.
Sub maruntaiele unei femei statea copilul in sange,sugand degetul taiat al tinerei...Adina il ridica in brate numaidecat,si in toata acea pajiste de suferinta ea isi gasi insfarsit alinarea in ochii acelui bebelus. Il ridica deasupra capului sa-i vada formele delicate,multumind cu ardoare celui de sus.
Stefan nu mai zise nimic,caci si fata lui se umplu de lumina la vederea zambetului larg al sotiei.
--Acum suntem completi...uita-te in ochii lui si spune-mi ca e perfect!aclama Adina rapusa de fericire.
Stefan o indemna sa duca copilul acasa,sa-l grijeasca si sa-i dea de mancare,el ramanand in urma,facandu-si datoria catre semenii lui cazuti.
De acolo,Adina porni catre casa,cantand spre ai aduce celui mic poate pentru prima oara in viata sa un zambet pe fetisoara-i blanda,si cand micutul ii zambi isi promisese ca il va iubi ca pe propriul ei copil si nu va spune nimanui despre cele inatamplate.
Timpul trecea peste noua familie,copilul crestea tot mai frumos,dar inima sa devenea tot mai neagra. Obisnuia sa prinda pasarile cerului ca sa le lege de picioare cu o funie,iar apoi le invartea prin odaie pana cand acestea cadeau moarte la pamant.
Sarmanul Lilo si-a gasit sfarsitul intr-o zi ploioasa...Iesise la plimbare cu Andrei,sa vaneze soparle.Au fugit mult pana au prins una si au depozitat-o intr-un borcan.Norii s-au strans repede deasupra,iar cand fulgerul a luminat figurinele lor,Lilo speriat a lovit borcanul,spargandu-l.Soparla disparu in urmatoarele trei secunde,Andrei imbufnandu-se teribil.Il lua pe Lilo in brate si il arunca fara remuscari in raul involburat,apoi fugi cu nerusinare la mama sa,zicand ca a cazut;degeaba a incercat Adina sa salveze cainele din puhoaie,era cat pe ce sa dispara si ea sub valurile acelea.
A plans alaturi de parinti pentru Lilo,a plans,dar nu a regretat caci "-O merita!"
La sase ani Andrei avea o impresionanta colectie de insecte moarte,adapostite in borcane.Adora intunericul ce salasluia in camera sa...adesea Adina il gasea in mijlocul sau razand zgomotos...cine stie pentru ce?
Parintii il iubeau nespus,insa niciodata nu i-au putut semana in suflet iubirea pentru Dumnezeu.Le raspundea urat oridecateori acestia ii povesteau despre patimile lui Iisus,iar cand mama incepea sa cante colinde de craciun,Andrei mereu o intrerupea ciuind sau aruncand cate ceva pe jos.
La varsta de zece ani,in pragul Craciunului,l-am gasit in pat racit.Avea paharul cu apa langa capatai,si pastilele pregatite sa fie luate la ora 2 noaptea.Satul sa tot ii licareasca luminitele bradului in ochi,a luat tava cu paharul plin si le-a indreptat directia catre pom. In urmatoarea clipa pomul a luat foc,draperia,masuta plina cu prajituri pentru Mos Craciun,apoi intreaga camera se ineca in fum. Noroc ca Stefan nu a apucat sa adoarma,caci avea o durere cumplita de spate.El a vazut fumul necaciuos,a trezit-o repede pe Adina si a fugit dupa Andrei,ce se afla inconstient in pat.
In ochii Adinei si cei ai lui Stefan casa cadea in nedereasa,insa ei erau teferi...Din incediul acela n-au reusit sa salveze nimic,asa ca l-au luat pe Andrei in brate si au plecat la mama lui Stefan.
Bucuroasa a fost aceasta cand isi vazu nepotul,si isi lauda nora pentru frumusetea copilului iesita din comun. Andrei avea ochii de un albastru pur,iar parul sau blond ii acoperea jumatate de frunte,lasand cealalta jumatate pentru dezmierdarile zilnice ale parintilor.
Batrana femeie,de cand ii aparu nepotul prin preajma,incerca sa-i faca toate poftele,rasfatandu-l cu bunatati,dulcegarii si pupaturi.Noaptea ii spunea povesti,legende de prin zona lor,iar Andrei era asa de incantat de ele,incat se prefacea ca doarme cand venea Adina sa-si zica rugaciunea impreuna.Dupa ce aceasta il saruta pe frunte de noapte buna,se trezea langa bunica lui si ii cerea continuarea.
--Mai spune-mi bunico,despre demonii-lupi!

2 comentarii:

tB spunea...

"Ying si yang... alb si negru... bine si rau! Inca ma mai intreb si acum, cum as fi Eu doar bun... cum ar fi lumea doar dreapta? Oare as fi in Rai? Echilibrul uman si echilibrul natural, egal existenta! Daca invatam sa pretuim si raul, nu vom simtii ca este mai rau fara de rau, dar nu om fi mai buni ca o facem... vom simtii doar ca avem balans."

ştrumfiţa cu eşarfă spunea...

imi place mult blogul tau :) ai un stil aparte, esti originala, place.