Cele trei stadii ale unei relații (English version below)

„All that I need from you is to deep throat me and squeeze me between your bosoms. This is the truth. This is what I want. This…and more. But this is desire, desire of the unknown. I wanted this from the first time I saw you. I couldn’t imagine your eyes not looking up at me. I just want to feel you and hold your slender curves, bring you close, feel your warmth and bathe with you. I WANT YOU here in my bed and see how long it is till you can resist me, just laying there, until you pounce on me.”

 

1.      Primul sărut

Îmi aduc aminte că m-am trezit, deși nu adormisem înainte. Mă durea capul, iar gâtul și buzele îmi erau uscate. Băusem atât de mult în acea seară, încât amintirile îmi erau impregnate de un cocktail de mirosuri de cafea, alcool și tutun. În maratonul acela de a consuma cât mai mult mi-am pierdut, pe lângă echilibru, și respectul de sine. În încercarea mea de a mă strecura printre acele ceasornicului cât mai fericită cu putință, m-am lipit lasciv de trupuri transpirate și rochii prea scurte, dansând în jurul propriei sticle de bere. Mi-am încleștat degetele după gâtul sticlelor și mi-am lăsat buzele să poposească pe gura lor, pe obraji pudrați și alte buze crăpate, împrejmuite de firicele aspre de păr.

Rochia neagră mi se ridica la fiecare mișcare, iar picioarele încercau să urmeze ritmul muzicii. Mă mișcam, dansam, săream, trăiam...

Era dimineață, undeva pe la cinci cred. Am pornit spre casă, așa amețită, răgușită, dar cu degetele împletite cu a lui.

I-am cerut o țigară. Am așezat-o între buze lăsând filtrul ușor ca să se balanseze, așa cum am văzut că fac fumătorii. Mi-am aprins țigara și am tras până când am simțit fumul acumulându-se în gură. Am încercat parcă să-l înghit, apoi m-am trezit izbucnind într-o tuse uscată. Ca într-un spasm am smuls țigara dintre buze, acoperindu-mi gura cu mâna. S-a uitat la mine impasibil. L-am ignorat. Am scuturat puținul scrum lovind aproape de vârf, am pus-o din nou între buze, dar de data asta am tras mult mai puțin fum. Pufăiam acolo lângă el, ca o puștoaică de 15 ani, crezându-mă în pas cu moda.

Dar pe lângă mirosul de tutun, simțeam mirosul ce i se prelingea de pe trup. Hapsână îl sorbeam din aer, înghițindu-l lent până când o dorință animalică și-a făcut apariția în interiorul meu. Cu o fluturare a mâinii am încercat să-mi alerg gândurile perverse, dar pofta de sex, pofta teribilă de el, s-a dovedit a fi mai puternică decât sutele de motive care mă împiedicau să merg mai departe.

Era atât de liniște. Străzi umede, magazine și bănci închise, ferestre întunecate. Îmi auzeam tocurile lovind asfaltul, înaintând spre casă, amândoi, singuri pe stradă, vorbind în șoaptă, inventând teorii și povești despre un trecut diferit și un viitor simplu. Mi s-a lungit zâmbetul pe întreaga față, căci ceea ce simțeam era o oarecare formă de fericire, acolo, lipită de el, sub pânza de cabluri suprapusă peste cer.

Atunci m-am trezit cu mâna lui pe fața mea și am simțit degetele lui calde cum mi-au oprit respirația, iar timpul a început să curgă invers. Deveneam mai tânără, mai sălbatică, mai perfidă sub atingerea lui.

Mi-a cerut să-i spun ceva, orice, căci mă aflam în fața lui, poate pentru ultima dată. Devenise pervers, iar privirea lui de „eu știu ceva ce tu nu știi” se înfigea din când în când în decolteu meu. Mi-a șoptit că arăt al naibii de bine, iar fundul meu arată trăsnet în rochia aia neagră. Și-a pus gura peste a mea, iar eu i-am răspuns primindu-l, masându-i limba și mușcând ușor buza sa inferioară. Mi-am băgat mâna în părul lui încâlcit și l-am tras mai aproape de mine. Buzele noastre străpunse de vânt se găseau, limbile se roteau una în jurul celeilalte scăldate în salivă, ochii se deschideau din când în când pentru a fi siguri că ceea ce se întâmplă e real. Zâmbea.

M-a tras apoi într-un gang mai întunecos, împingându-se în mine, căutând o crăpătură a țesăturii ca să pună mâna pe pielea mea. Mi-a simțit ștrampii, apoi i-a rupt, înfigându-și două degete în lăuntrul meu umed. Am gemut puternic când am realizat ce tocmai făcuse. M-am străduit să-l refuz, dar singură îmi ridicam fundul pentru ca degetele lui să mă pătrundă mai bine. Aparent îmi uitasem scrupulele pe măsuța barului din care tocmai plecasem. Știam doar că nu vreau să regret ceea ce nu am făcut, voiam să mă eliberez de dorințe, voiam să păcătuiesc încă o dată, așa că mi-am oprit mintea și mi-am permis să simt fiecare atingere fără să îmi mai pese de consecințe.

L-am mușcat zdravăn de buză, dar el nu se oprea. Nu îl interesa că eram afară și oricine putea să ne vadă. Mi-a șoptit în ureche că vrea să mă lingă acolo jos, eu topindu-mă instant, înfundându-mă mai tare în degetele sale.

Și-a fixat o mână peste gura mea, dar gemetele se aruncau în valuri spre degetele lui și parcă așa răsunau mai tare, mai înfundat, mai sălbatic, demne de milă. Doar un sunet metalic le acompania agonia dulce, ștreașina pe care m-am proptit se zgâlțâia trădând mișcările trupurilor noastre febrile. Își opintea degetele necontenit în mine, iar eu tremuram din toate încheieturile ca o vargă.

............

2.      Prima noapte împreună

Tremuram încercând să-mi încălzesc trupul mărunt, înfofolită în plapumă. Aveam părul răvășit și îmi ascundeam ochii de fiecare dată când îndrăzneam să-i zic ceva.

Stăteam lângă el, eram despărțiți doar de plapumă și câteva starturi de îmbrăcăminte. Și îl doream...Îl doream atât de tare. Îi simțeam penisul zvâcnind de dorință. S-a apropiat de mine, fiind determinat să pună capăt ridiculului ce nu ne lăsa să trăim, căci de când ne-am văzut prima dată tot ce am visat a fost momentul acesta. Voiam să îl sărut, să-i ating fața, buzele, mâinile, fundul. Voiam să fie în mine, să mă ridice și să mă pună peste el, mișcându-ne ușor.

Și-a ridicat cu greu capul și s-a uitat la mine. Probabil simțea și el același lucru, astfel nu era aici, nu acum când totul era în joc... Pe chipul lui nu puteam citi mai nimic în legătură cu ceea ce gândea cu adevărat despre mine, dar ochii lui trădau aceeași dorință.

Eram confuză, căci pentru prima dată după ani de zile m-am uitat adânc în mine și am văzut că-mi lipsește ceva. Nu eram fericită, nu fusesem niciodată, pentru că tot ceea ce făceam era să îmi umplu golurile cu straturi de nimicuri, iar așa mă completam singură zi de zi.

Mi-am ridicat ușor mâna și am pus-o pe pieptul lui. Îi bătea inima atât de repede... Am povestit de fericire, mai bine spus eu am povestit, el fiind atent la modul în care mi se deschide gura, mi se mișcă buzele pentru a scoate cuvintele ce alunecau atât de greu. Îi vedeam expresiile feței, iar micile riduri din jurul ochilor se curbau atunci când el zâmbea.

Când el zâmbea o făcea cu totul, chiar și cu ochii, iar întreaga lui față îl făcea cea mai frumoasă ființă pe care am întâlnit-o. Nu îl meritam, dar totuși era aici, lângă mine, povestind vrute și nevrute. Nu mă merita, când eu eram incapabilă să simt. Și totuși, ne căutam, ne torturam ore întregi pentru a ne distruge reciproc.

A vrut să mă sărute, dar l-am respins. S-a întins din nou în pat. Deși eram unul lângă celălalt, eu eram departe, cuprinzând cu privirea tavanul și candelabrul. Nu mai spunea nimic...

-          Mă pun să dorm puțin, am spus după ceva vreme.

-          Nu dormi, nu dormi încă. Nu vreau să dormi. Ești obosită?

-          Nu.

Am fugit atunci să-mi spăl fața. M-am uitat la mine în oglindă. Machiajul era mai mult o umbră decât un machiaj propriu zis. Mi-am frecat de multe ori ochii, întinzând dermatograful ca pe o pânză de desen. Aveam mici linii sub ochi, pe obraz, iar la coada ochiului lungisem o linie până aproape de sprânceană. Dar el susținea că sunt tot frumoasă și că, probabil, eram mult mai frumoasă fără machiaj.

Când m-am întors, nu a așteptat mult până și-a avântat dintr-o dată tot corpul și s-a aruncat spre gura mea. Nu l-am mai respins. Îi simțeam buzele crăpate. Cu mâinile îi căutam fața, tremurând ușor de fiecare dată când îmi dezlipeam puțin gura de pe a lui. Mi-am luat buza superioară între dinți și i-am găsit gura zâmbind. Zâmbeam amândoi ca doi copii, jucându-ne cu focul.

Nu ne puteam dezlipi unul de celălalt. Adoram să îl sărut, să învăț dansul limbii lui în căutarea limbii mele. Îmi mușca tare buza, dar îmi plăcea.

Îl opream de fiecare dată când voia să-mi ridice tricoul sau să-mi desfacă pantalonii. A început să-și legene trupul peste mine, la început timid, rușinat de apucăturile de animal pe care le avea, apoi, sub el, începusem și eu să mă mișc, rotindu-mi bazinul, lovindu-i ușor pelvisul. M-a înfundat cu capul printre perne, lăsându-mă să mă agăț de umerii săi. Și ne mișcam așa, îmbrăcați, într-un du-te vino agonizant. Îl torturam. Îl uram...Mă ura. Dar de fiecare dată când ne spuneam asta ne mișcam mai repede, lovind mai tare, suspinând necontrolat. Ne-am dat tricourile ude de sudoare jos și ne-am lipit unul de celălalt.

Era atât de cald, în aer mirosea a vanilie, iar sânii mei erau rotunzi, cu sfârcurile întărite. Nu a mai durat mult până când am rămas goi, căci trupul meu s-a desprins de minte și s-a lăsat pradă dorinței.
Și acum îmi amintesc de greutatea lui peste mine, cum îmi strivea lăuntrul și picurii de sudoare ce îi apăreau pe frunte.

...................

3.      Despărțirea

Sub plapumă îmi simțeam goliciunea zdrobită de un strat moale de piele străină și aspră. Nu eram singura ce își odihnea trupul în acel pat. Piciorul lui stătea sprijinit peste picioarele mele, iar respirația lui se rostogolea pe spatele meu, încordându-l. Simțeam căldura pe care o emana corpul lui lingându-mă, invitându-mă să îi cotrobăiesc prin suflet.

După ce am închis ușa în urma mea, am început să pășesc cât de repede am putut. Voiam să fug, dar aveam impresia că mă voi îneca cu aer și o să mă descompun acolo, în văzul tuturor.

Nu mai auzeam nimic altceva decât ritmul molatic ce mi se descria în piept. În spate rămâneau blocuri și magazine, siluete negre și zeci de mașini mute.

Soarele lumina strada, reflectând în ferestre. Era o zi atât de frumoasă, complet opusă sentimentelor ce îmi răscoleau sufletul. Nu înțelegeam cum ar trebui să mă simt după ceea ce făcusem. Îmi țineam brațele încrucișate peste piept ca nu cumva să pierd luptele acelea până nu ajung acasă. Îmi închipuiam că voi ajunge curând, îmi voi deschide brațele, prinzându-mi capul cu unghile. Voi plânge ca o nemernică tot ceea ce am lăsat să se întâmple, mi se va scutura lăuntrul și voi vărsa, apoi voi cădea în pat.

M-am strecurat înăuntru, lovind cu genunchiul ușa ca să se deschidă. Era încă cald în bucătărie și un miros de mâncare stricată venea dinspre vasele murdare pe care le lăsasem în chiuvetă.

Mi-am târâit trupul până în baie, iar acolo mi-am studiat ființa. Mi-am văzut ochii roșii, cearcănele, două pungi negre ce se afișau sub ochii mei ca două lacrimi de întuneric, buzele mușcate și roase de vânt, coșurile cu vârful alb ce stăteau să puște... Le-am strâns cu unghile murdare, apoi am șters sângele ce apăruse în locul punctelor albe. Am stat acolo în oglindă privindu-mă, fără a avea vreun gând. Mi-am ridicat cu stângăcie bluza, apoi maioul și mi-am văzut întâi stomacul plat. Urcând cu privirea mi-am zărit coastele una câte una și sânii acoperiți de mici vânătăi.

Mi-am dat jos toate hainele și m-am privit în oglindă. Slăbisem al naibii de mult în ultima perioadă și nu mai știam dacă noile mele forme mă făceau mai atrăgătoare sau, din contră, repulsivă. Oasele mi se vedeau la orice mișcare, pielea ținându-se țeapănă peste ele, sugrumându-mi măruntaiele să nu facă zgomot. Părul îmi acoperea mare parte din spate, căzând în valuri până aproape de fund. În față, sânii se ascunseseră printre suvițe rebele.

Mi-a scăpat un zâmbet în timp ce mă mișcam, studiindu-mi corpul... Nu m-am simțit niciodată mai goală ca atunci, așa plină de nimic înăuntru și totuși îmi permiteam să zâmbesc. Dar după acel calm, ceva s-a rupt în mine, pentru că o avalanșă de nimicuri și gânduri distructive se aruncaseră înspre mine.

Mi-am împins trupul sub duș și am lăsat apa să mă acopere în timp ce interiorul meu era nimicit. Am văzut apa sub mine devenind roșie, fiindcă se desprindeau bucăți din mine, luând cu ele visele care mă făceau întreagă.

Nu știu cât timp am stat sub duș, cât timp mi-a luat până ce am spălat mirosul lui de pe mine, dar știu că am frecat cu buretele fiecare parte până ce pielea mi-a devenit roșie. Priveam în gol, lăsându-mi trupul la înmoi, mintea derulând momentele acelea iar și iar și iar. Nu am făcut altceva în relația asta decât să ne scormonim prin răni, lărgindu-le și mințind că suntem fericiți.

Îmi aduc aminte de el, de trupul lui pe care l-am strâns în brațe acum o oră, de momentul în care m-a sărutat pentru ultima oară. A trecut atât de mult timp de când ne-am sărutat prima dată încât nu îmi mai amintesc de mine fără țigară. Port viciul lui acum cu mine, pedepsindu-mă că am îndrăznit să cred că el va fi cel care se va putea mula peste imperfecțiunile mele și că noi putem fi fericiți.
Ne-am iubit și ne-am dăruit trupurile atât de firesc, ne-am căutat cu mâinile prin întuneric și ne-am găsit stând buză în buză. Ne-am lipit sufletele, agățându-ne de timp pentru a-l opri. Dar noi nu am fost făcuți pentru a fi împreună. Totul e împotriva noastră. Ne desparte timpul și lumea. Iar acum ne despărțim chiar noi.

*****************************************************************************

The three stages of a relationship

" All That I need from you is to deep throat me and squeeze me between your bosoms. This is the truth. This is what I want. This ... and more. But this is desire, desire of the unknown. I wanted this from the first time I saw you. I couldn't image your eyes not looking up at me. I just want to feel you and hold your slender curves, bring you close, feel your warmth and bathe with you. I want you here in my bed and see how long it is till -you-can resist me, just Laying there, until you pounce on me. "

 1. The first kiss

I remember that I woke up, though I did not fall asleep before. My head was in pain and my throat and lips were dry. I had drunk so much that night that my memories were impregnated by a cocktail of scents of coffee, alcohol and tobacco. In the marathon of consuming as much as possible, I have lost, besides my balance, my self-esteem too. In my attempt to sneak through the clock hands as happy as possible, I bounded my lascivious body on sweaty bodies and short dresses, dancing around my beer bottle. I clenched my fingers after the bottles necks and left my lips camp on their mouths, on powdered cheeks and chapped lips, surrounded by rough hair.

My black dress was coming up with every move I made, and my legs were trying to follow the music. I moved, danced, jumped, lived...

It was morning, somewhere around five o` clock I think. I started to go on the road towards home, groggy, hoarse, but with my fingers intertwined with his.

I asked him for a cigarette. I placed it between the lips, leaving the filter easy to swing, as I saw that smokers usually do. I lit up the cigarette and took a deep breath until I felt the smoke accumulate in the mouth. It seemed that I tried to swallow it, cause I woke up bursting into a dry cough. Like a spasm I snatched the cigarette between the lips, covering my mouth with my hand. He looked at me impassively. I ignored him. I shook the little ash, hitting near the top, put it again between the lips, but this time I took much less smoke. I was puffing next to him like I was a 15 years old kid, believing that smoking makes me trendy.

But besides the tobacco odor, I smelled the scent that trickled from his body. Greedy I sipped it from the air, swallowing it slowly until the animal desire appeared within my body. With a wave of the hand I tried to stop my perverted thoughts, but the lust for sex, the terrible hunger for him, it turned out to be much stronger than the hundreds of reasons that prevented me from going on with it.

It was so quiet around us. Wet streets, closed shops and banks, black windows. I could hear my heels hitting the asphalt, moving towards home, both alone on the street, whispering, inventing theories and stories about a different past and simple future. A smile stretched across my face, because what I felt was some form of happiness, there, bound to him under the canvas of cables superimposed on the sky.

Then I woke up with his hand on my face and I felt his warm fingers as they stopped my breathing, and time began to run backwards. I became younger, wilder and more treacherous under his touch.

He asked me to say something, anything, because I was in front of him, perhaps for the last time. He became dirty, with that look of „I know something you do not know" that poked occasionally into my cleavage. He whispered that I look so damn good, and my ass looks amazing in that black dress. He put his mouth over mine, and I replied by receiving it, massaging his tongue and slightly biting his lower lip. I put my hand in his tangled hair and pulled him closer to me. Our lips pierced by wind were finding each other, tongues swirled around one another bathed in saliva, eyes were opened occasionally to be sure that what is happening is real. He was smiling.

He then pulled me into a dimmer corner, pushing his body into me, searching for a crack in the fabric to lay his hands on my skin. He felt the tights, and then he broke them, tucking two fingers inside me. I moaned loudly when I realized what he had just done. I tried to refuse him, but I alone was raising my ass for his fingers to penetrate me better. Apparently I forgot my scruples on the bar’s table that we left. I only knew that I don’t want to regret what I didn’t do, I wanted to be free of desires, I wanted to sin again, so I stopped my mind and I allowed myself to feel every touch without caring about any consequences.

I have bitten his lip so roughly, but he did not stop. He was not interested that we were outside and someone could see us. He whispered in my ear that he wanted to lick me down there; I melted instantly, stuffing me deeper into his fingers.

He set a hand over my mouth, but the moans thrown themselves like waves into his fingers, and it seemed that they sounded louder like that, muffled, wilder, pitiful. Only a metallic sound accompanied the sweet agony that we made, one eave which I was propped to was betraying the movements of our bodies in that shaking fever. He was constantly heaving his fingers in me, and I trembled like an aspen leaf.

............

2. The first night together

I was shaking, trying to heat my small body, wrapped up in an eiderdown. I had disheveled hair and I was hiding my eyes whenever I dared to say something.

I sat next to him, separated only by the duvet and several layers of clothing. And I wanted him... I wanted him so badly. I could feel his cock throbbing with desire. He approached me, being determined to end the ridiculous that did not let us live, because from the first moment we saw each other that was everything we dreamed of. I wanted to kiss him, to touch his face, lips, hands and ass. I wanted him to be inside me, to pick me up and put me on him, moving slowly.

He raised his head slowly and looked at me. Perhaps he felt the same, if so he wouldn’t be there, not now when everything was at stake ... On his face I could not read anything about what he really thought about me, but his eyes betrayed the same desire.

I was confused, because for the first time in years I looked deep inside myself and saw that I was missing something. I wasn’t happy, I have never been, because everything I did was filling in the blanks with layers of nothings, and so I completed myself alone every day.

I raised my hand and gently placed it on his chest. His heart was beating so fast... We talked about happiness, better said I spoke, because he was paying attention to the way I opened my mouth, moving my lips so the words would come out. I could see his facial expressions and the small wrinkles around the eyes curving when he smiled.

When he smiled, he was doing that with everything, even with his eyes and his whole face made ​​him the most beautiful creature I ever met. I didn’t deserve him, but still he was there, beside me, telling tattles. He didn’t deserve me when I was unable to feel. And yet, we were searching one another, torturing us for hours to destroy each other.

He wanted to kiss me, but I rejected him. He lay back on the bed. Although we were next to each other, I was away, embracing the ceiling and chandelier with my eyes. He did not say anything...
- I’m going to sleep a little, I said after a while.

- Don’t sleep, don’t sleep yet. I don’t want you to sleep. Are you tired?
- No.

Then I ran to wash my face. I looked at myself in the mirror. My makeup was more a shadow than an actually makeup. I’d rubbed my eyes often, stretching the eyeliner as if my face was a drawing canvas. I had small lines under the eyes and on the cheeks, and at the eye tail I’d elongated along a black line almost near to the eyebrow. But he said that I am beautiful and that probably I was more beautiful without makeup.

When I came back, he did not wait long before he suddenly plunged his whole body and his lips fell over my mouth. That time I did not reject him. I felt his chapped lips. With my hands I was searching his face, trembling slightly whenever I was leaving for a moment his mouth. He took my upper lip between his teeth and I found his mouth smiling. We both smiled like two children playing with fire.

We couldn’t separate from each other. I adored kissing him, learning the dance of his tongue in search of mine. He was biting my lip hard, but I loved it.

I stopped him whenever he wanted to raise my T-shirt and undo my pants. He started swinging his body over me, at first he was shy, ashamed of those animals like manners he had, then, under him, I began to move, rotate my pelvis, hitting slightly his body. He stuffed my head among the cushions, leaving me to cling to his shoulders. And we moved like that, dressed, in an agonizing movement of back and forth. I was torturing him. I hated him... He hated me. But every time we said that we're moving faster, hitting harder, moaning uncontrollably. We lifted our sweaty T-shirts and we felt each other's skin.

It was so warm, the air smelled of vanilla and my breasts were round, with the nipples hardened. It did not take long until I was naked, because my body detached itself from the mind and fell prey to desire.

Even now I remember his weight over me, how he was crushing my inside and the drops of sweat forming on his forehead.

...................

3. The break-up

Under the covers I felt my nakedness crushed by a soft layer of a foreign and rough skin. I wasn’t the only body resting in that bed. His leg was leaning over my feet and his breath was trundling on my back, straining it. I felt the heat of his body licking me, inviting me to rummage through his soul.

After I closed the door behind me, I began to walk as fast as I could. I wanted to run, but I was under the impression that I could choke with air and I'll break down, there, in front of everybody.

I couldn’t hear anything other than a melancholic pace coming from my chest and behind me houses, shops, black silhouettes and dozens of mute cars remained.

The sun was shining on the streets, reflecting in the windows. It was such a beautiful day, completely opposite from the feelings that were raking my soul. I didn’t understand how I was supposed to feel after what I had done. I held my arms crossed over my chest so I wouldn’t lose those internal battles until I get home, figuring that I will be there soon. I would open my arms, clutching my head with my nails. I would cry like a loser for all that I let to happen, shaking up my inside I would throw up, then I would fall on the bed.

I sneaked inside the house, hitting the door with the knee to open it. It was still hot in the kitchen and a smell of rotten food was coming from the dirty dishes I left in the sink.

I dragged my body to the bathroom and there I studied my being. I saw red eyes, dark circles, two black bags under my eyes like two tears of darkness, bitten and crunched by the wind lips, pimples with white top that could burst out in every moment... I clenched them with dirty nails, wiping out the blood that appeared in the place of those white points. Without any thought I stood there looking at myself in the mirror. Awkwardly I lifted my blouse, and then my undershirt seeing first a flat stomach. Climbing with my eyes I was seeing the ribs, one by one, and a pair of breasts covered in small bruises.

I took all my clothes off and I continued looking in the mirror. I grew thin a lot lately and I did not know if my new forms made ​​me more attractive or, conversely, repulsive. My bones were visible in every movement, and the stiff skin was taking over, choking my bowels so they don’t make a noise. My hair was covering much of the back, falling in waves almost to the butt. In front, the breasts were hiding among rebel strands of hair.

I slipped away a smile while I moved; studying my body ... I’d never felt so empty like then, so full of nothing inside and, still, I allowed myself to smile. But after that calm, something broke inside me, because an avalanche of nonsense and destructive thoughts thrown themselves towards me.

I pushed my body in the shower and let the water cover me while my inside was destroyed. The water below me became red, as pieces of me were breaking loose, taking with them the dreams that once made ​​me whole. I was falling apart.

I do not know how long I was in the shower, how long it took me until I washed his scent off me, but I know that with a sponge I rubbed each side until my skin became red. Staring at nothing, leaving my body to soak, scrolling in my mind those moments again and again and again, I did not do anything in this relationship than to dig through wounds, widening them and lying that we are happy like that.

I remember him and his body that I hugged an hour ago, the moment he kissed me for the last time. It's been so long since we kissed the first time that I did not remember me without a cigarette. I am wearing his habit on me now, punishing me because I dared to believe that he will be the one that could be molded over my imperfections and that we could have been happy.
We loved and gave our bodies to one another in a natural way, with our hands we searched for each other in the dark, founding us sitting lip-in-lip. We bounded our souls, clinging to time so it would stop. But we were not meant to be together... Everything was and is against us. Time separates us and the world too. And now... we separate ourselves.

Dialog între două eu-ri

„You’ve been looking for meaning/ Did you like what you found?” Artist: Until the Ribbon Breaks; Song- Romeo

-Eu...? Eu nu sunt eu. Eu oscilez între deziluzii și un impunător nimic.

-Dar măcar trăiești...

-Dacă asta înseamnă a fi în viață, atunci tot ce simt e durere. O durere atât de mare încât îmi risipește tot ce am crezut că am mai bun în mine.

-Eh, tu nici măcar nu vrei să te vindeci. Te hrănești cu suferință mereu, iar când lumea nu îți oferă doza zilnică de tristețe, de dramă, cauți durerea de parcă de asta îți depinde viața. Tu nu dorești iubire. Iubirea e trecătoare. Tu dorești suferință, căci e altfel. Nu îți corupe sufletul, ci îl ajută să se descarce prin idei, teorii, cuvinte. Pentru tine, aici, nu e nimic care să îți facă sângele să fiarbă, de asta alegi să îți expui întreaga piele, întregul corp, în fața lumii. Și apoi te întrebi cui îi pasă că ai trupul brăzdat de cicatrici profunde. Și adori să știi că nimănui nu-i pasă, dar repeți întrebarea chiar dacă știi răspunsul, doar ca să te doară. Și-ți blestemi destinul, iubindu-l în același timp. Recunoaște, ești fericit să fii un nefericit! Tu depinzi de tristețe. E mecanismul tău de apărare în fața tuturor. Arăți perfect, imperturbabil, cu tristețea de partea ta, fidelă, perversă și rece. E cutra ce îți linge cicatricile, păstrându-le vii. Probabil te uiți mult în oglindă și te studiezi. Îți vezi chipul cum e săpat din toate părțile de riduri adânci, buzele mușcate și vinete îți animă fața încercând să rânjească, scoțând la iveală o dantură ciobită. Ochii tăi verzi sunt tulburi, prin ei curgând vinișoare roșii. Corpul ți-e acoperit cu firicele de păr, îți vezi pieptul neuniform cum se ridică falnic, apoi coboară lent, îți studiezi cicatricile cu grijă, le numeri, îți reamintești evenimentele prin care ai trecut de te-ai ales cu ele. Ele sunt trofeele tale. Îți măsori din priviri bărbăția. E singura care nu s-a mai schimbat de când ai început s-o folosești. O vezi cum îți atârnă, fleașcă, lovind ușor piciorul stâng atunci când te miști și îți aduci aminte de acele gazele. Da, ele! Cele ce ți-au dăruit timpul lor, trupul și au rupt bucăți din ele înseși pentru că ele chiar credeau că tu ești defect. Dar tu nu ai nicio defecțiune, ești normal, ești la fel ca noi restul. Dar indiferența pe care o emani a lăsat un gust amar pe buzele acelor fete. Și există câteuna, mereu există, care crede cu ardoare că ea va fi cea care te va vindeca. Și își stoarce creierul, îl suge cu paiul în timp ce îți suge ție bărbăția, până când acesta devine o stafidă inestetică, neinteresantă, incapabilă să secrete idei noi, cuvinte, mister. Așa îți devorezi tu prada, dezbrăcând-o de secrete, uitându-te sub pielea ei, căutând crăpături pentru a le lărgi. Ești infect prin plăcerea pe care o oferi... Apoi, dispari... Într-o mare de persoane mute, te găsești să dispari, tăcând la rândul tău. Deși, înainte de asta, vei avea de grijă să împărtășești totul unei mâini de oameni în modul tău specific. Ceea ce faci tu, aș numi-o distrugere, însă ceva ce iubești nu se poate numi așa. Căci tu iubești să te automutilezi, victimizând, ignorând, falsând, provocând durere ca să o primești înapoi înzecită. Tu chiar crezi în nefericirea ta, deși puțina fericire, ce scapă cumva prin scutul acela gros de indiferență, te mângâie acolo...în locul ăla care uneori te doare. Da, locul acela dintre coaste! Fix acolo! E inima pe care o negi de fiecare dată când ajunge să-ți salte. Și e a ta, nu poți susține la infinit că, paradoxal, tu poți trăi fără una. O sugrumi imediat ce o simți zvârcolindu-se pentru a primi mai multă fericire. Cu toții știm că tu nu funcționezi ghidându-ți viața după fericire. Ai pierdut atâtea când ți-ai permis luxul acela. Ai fost la rândul tău părăsit... Și nu o dată, iar Dumnezeu a fost crud când ți-a dat doar 10 degete, pentru că așa nu poți arăta cu ușurință numărul. Reflexia ta în oglindă numără odată cu tine... Cinci suflete ți-au rupt în bucățele inima, alte cinci au reclădit-o, ca apoi s-o calce în picioare, trei te-au lăsat să le spui că le iubești, dar nu ți-au răspuns înapoi, iar alte două erau prea mici pentru a-ți înțelege balivernele, etc. Tu și acum, de fapt oricând, ai ceda toată fericirea pe care o deții, doar pentru a te pierde printre sunete înfundate cu un alt suflet. Adori să prinzi acea pocnitură, strigătul fantomatic pe care doar tu îl auzi, atunci când sufletul ei plesnește în trup ca să ți se alăture în dansul tenebru al dorințelor animalice.  Ți-ai înșela iubirea, iar inima ți-ai nega-o din nou. Păcatul pentru tine e ceva vital. Merge mână în mână cu tristețea. Oferi păcate pe ascuns, păcate al naibii de frumoase, perverse și murdare, dar pe alocuri pasionale, altfel, nimicitoare. Însă tu nu poți sta locului...Alergi prin viață, privind mereu înainte către o țintă ce se schimbă de fiecare dată, deși tu rămâi la fel. Distras de țintă, nimeni nu te poate lega de vreun trup, miros dulce sau sâni fermi.

-Auzi?! Tu nu faci altceva decât să te descrii pe tine. Tu nu ești altceva decât o altă reflexie a mea. Noi...suntem în locuri diferite. Mereu am fost. Dar suntem la fel. Ești la fel ca mine, deși te afișezi veselă, cu zâmbetul prins în cuie pe fața ta albă. Fericirea ta e măruntă, dar tu faci ce faci și o intensifici, falsând realitatea. M-am adăpostit de nenumărate ori în ființa ta măruntă, adorând să te văd cum deschizi lacătul pus pe corpul tău. Ai căutat prin mine propria-ți eliberare, nimicindu-te singură, de bunăvoie. Căci știai...Știai că dacă mă accepți, te voi trage după mine. Așa am căzut amândoi în acea mare de oameni muți, indiferenți, scăldându-ne fericiți în nefericirea noastră. Odată cu trupul meu, te-ai culcat și cu tristețea. Și ți-ai înșelat fericirea și ai negat-o. Ai pus sub semnul întrebării întreaga ta existență și ai uitat să mai zâmbești cu adevărat. În afară de sânge, ți-ai lăsat printre cearceafuri și ultima fărâmă de inimă, iar în locul ei au crescut cuvinte, multe, atât de multe încât ai început să verși propoziții întregi, apoi fraze, apoi povești despre un oarecare noi. Tu și eu nu vom fi niciodată noi. Nici măcar unul. Tu vei fi mereu femeia de care m-am folosit pentru a trăi o clipă. Căci am trăit cu tine, chiar dacă nu mă crezi. A fost o clipă când am reușit să văd dincolo de cablurile suprapuse peste cer și am văzut lumina. M-am cutremurat...Eu ador întunericul. Prefer să-mi duc existența așa, schilodit, departe de lumină. Nimeni nu ți-a luat în seamă vreodată apucăturile, așa că te-ai prins cu dinții de trecut și de amintiri, invocându-le într-o rugăciune repetată iar și iar și iar. Seară de seară, zi după zi, vărsai cuvinte, spuneai despre acea durere pe care ți-am cauzat-o. Îți pedepsești trupul și sufletul, refuzând fericirea de parcă ar putea fi sfârșitul tău. Acum, după atâta vreme, doar scuipi. Ai început să simți fiecare literă cum îți zgârâie țeava gâtului înainte să-ți părăsească corpul. De asta vorbești mereu. Îți place să te doară. Tu nu te ascunzi ca mine, cel puțin acum nu te mai ascunzi. Tu vorbești despre tot ce s-a întâmplat, arunci în prezent cu murdărie și susții că ești OK. Nu ești...Nu faci altceva decât să scuipi câteva cuvinte stătute, mestecate prea mult. Te-ai obișnuit cu ideea de a fi completă așa, cu durerea în suflet, cu o lipsă în piept și cu zâmbetul înghețat pe față. Îți tratezi fericirea ca pe o iluzie și te aștepți ca în orice moment să te trezești la pământ, când de fapt ești acolo, jos. De asta, tu nu trăiești! Până și aerul în jurul tău a început să miroasă a mort. Tu te târăști prin viață de teamă că nu poți îndura mai multă durere decât rația ta zilnică. Ești doar o amatoare... La orice vânt, te acoperi... Eu nu cer de la timp prea multe, decât să-și urmeze cursul. Orice lovitură e binevenită, orice distracție am s-o accept. Uită-te la tine! Ești produsul unei minți alterate, populată de gânduri mucegăite. Scoate-ți capul în lume! Respiră prin fumul înțepător provenind de la țigara lumii, nu-ți mai acoperi fața fără de zâmbet, acceptă să fii tristă! Nu te mai contrazice. Încetează să mă critici, încetează să mă mai studiezi! Cauți după înțelesuri acolo unde nu mai e nimic. Eu nu voi fi altceva pentru tine decât un moment de slăbiciune, în care ți-ai pierdut mințile și copilăria, fiindcă ai crescut, înțelege odată pentru întotdeauna și nu mai arăta cu degetul vinovații propriei tale maturizări! Sunt tristețea ta în forma unui bărbat înalt, pălmuit și sugrumat de propria-i viață. Nu ți-am violat sufletul, ci l-am decriptat în timp ce făceam dragoste pentru a-ți spori suferința. Uită-te la mine! Eu nu exist...Nu există niciun bărbat smintit, nicio femeie care-l poate vindeca. Dincolo de oglindă ești doar tu, o singură ființă fără de sex. Ești un eu anonim ce caută să fie rănit din nou. Întoarce foaia și trăiește așa cum ești! Trist și tristă. Fericit în nefericirea ta. Totul e trecător: durere, fericire, tristețe, plăcere, etc. Mestecă-le încet ca pe niște gume Turbo, dar nu prea mult. Apoi scuipă pe o foaie tot, ca să vadă lumea ce e în interiorul tău. Iar dacă nu cred că tu nu exiști, că nu ești nimic, atunci poate noi coexistăm într-o singură ființă.

************************************************************************************

Dialogue between two selves

„You’ve been looking for Meaning / did you like what you found?” Artist: Until The Ribbon Breaks, Song –Romeo

- I...? I am not myself. I oscillate between delusion and an imposing nothing.
-  But at least you are living...

- If this is to be alive, then all I feel is pain. A pain so great that it squanders everything I thought I had the best of me.

- Well, you do not even want to be healed. You are always feeding yourself with misery and when the world does not give you your daily dose of sadness, drama, pain, you are searching for pain like your life depends on it. You do not want love. Love is fleeting. You want suffering, because it's different. It does not corrupt the soul; it helps to discharge ideas, theories, words. For you, here, there's nothing to make your blood boil, which is why you choose to expose your skin, your entire body, throughout to the world. And then you ask yourself who cares that you have a deep scarred body. And you love to know that nobody cares, but you repeat the question even if you know the answer, just to hurt yourself. And you curse your fate, loving it in the same time. Admit it; you are happy to be unhappy! You depend on sadness. It is your defense mechanism against all. You look perfect, unruffled, with the sadness on your side, faithful, perverse and cold. Sadness is the bitch that is licking your scars, keeping them alive. Perhaps you are looking in the mirror a lot and you are studying yourself. You see your face as it is dug on all sides by deep wrinkles and those bitten and eggplant lips animates your image trying to grin, revealing some chipped teeth. Your green eyes are cloudy, within them red veins are ​​flowing. Your body is covered with hair threads, you see the chest rising unevenly as towering, then slowly come down, you are studying your scars carefully, counting them, reminding you of past events where you got them. They are your trophies. You measure up your manhood with your eyes. It's the only one that has not changed since you started to use it. You see how it hangs, tapping your left foot when you move and remember those gazelles. Yes, them! Those whom have given you their time, bodies and broke pieces of themselves, because they really believed that you're broken. But you have no defect, you are normal; you are like the rest of us. But the indifference you gave left a bitter taste on the lips of those girls. And there is always one, who believes fervently that she will be the one who will heal you. And she squeeze out her brain, sucking it through a straw while she is sucking your manhood until it becomes a raisin, unsightly, unattractive, unable to secrete ideas, words, mystery. That is how you devour your prey, stripping it of secrets, by looking under it skin, looking for cracks to widen them. You are infected by the pleasure you give in the process... Then, you disappear... In a sea of mute people you find yourself to disappear, muting yourself in return. Although, before that, you will be careful to share it all to a hand full of people in your particular way. What you do, I could call it destruction, but something you love cannot be called like that. Because you love harming yourself, playing as the victim, ignoring, being fake, causing pain just to receive it back tenfold. You believe in your unhappiness, though some happiness, somehow escaping through that thick shield of indifference, caress you there ... in that place that sometimes hurts. Yes, that place between ribs! Right there! It's the heart that you deny every time you get it to jump of excitement. And it's yours, you cannot sustain indefinitely that, paradoxically, you can live without one. You choke it as soon as you feel it writhing to get more happiness. We all know that you do not function by guiding your life towards happiness. You lost so much when you've allowed that luxury. You have been turned down... And not only once, and God was cruel when he gave just 10 fingers, because you cannot easily show the number of those times. Your reflection in the mirror is counting with you... Five souls broke your heart to pieces, five have rebuilt it, and then trample it again, three have left you telling them that you are in love, but they did not reply back, and two were too small to understand your nonsense, etc. Even now, actually whenever, you will give up all the happiness that you own, only to get lost among the sounds clogged with another soul. You love to catch that snap, that ghostly cry that only you can hear when her soul is pounding inside her to join you in the dance of desire. You will deceive love and you will deny your heart again. Sin is for you something vital. It goes hand in hand with sadness. Hidden, you provide sins, sins so damn beautiful, kinky and dirty, but sometimes passionate and otherwise destructive. But you cannot sit still... You run through life, always look forward to a target that changes every time, even though you remain the same. Distracted by that target, nobody can bind you on anybody, sweet odor or firm breasts.

- Hey! You do not do anything other than to describe you. You are not nothing but another reflection of mine. We... are in different places. We've always been. But we are the same. You're just like me though you nailed a cheerful smile on your white face. Your happiness is tiny, but you do what you do and enhance it, faking reality. I sheltered countless times in your petty being, and I adored seeing you opening that lock you put on your body. You looked through me for your own release, destroying yourself alone, willingly. Because you knew... You knew that if you accept me, I'll drag you after me. So we both fell into that sea of ​​people, dumb, indifferent, and happily bathing in our misery. When you slept with my body, you slept with sadness too. And you cheated on happiness and you denied it. You questioned your whole life and you forgot how to really smile. In addition to blood, you left in the sheets the last bit of heart, and in its place grew words, many words, so many that they have begun to shed full sentences, then phrases, then some stories about us. You and I will never be us. Not even one. You'll always be the woman I used to live for a moment. For I have lived with you, even if you do not believe me. It was a moment when I was able to see beyond the wires overlapping the sky and I saw the light. I shuddered ... I love the darkness. I prefer to live here crippled, away from light. And nobody has ever heeded your habits, so you grabbed on the past and memories, invoking them in a prayer, repeated over and over again. Night after night, day after day, you were puking words, saying about the pain that I caused you. You are punishing your body and soul, refusing happiness as if it could be the end of you. Now, after all this time, you just spit words. You start to feel each letter as you scratch the throat before they leave the body. That's why you are always talking. You like that pain. You do not hide like me, at least now you stop hiding. You talk about everything that happened, throwing dirt in the present and claiming that you are OK. You aren’t... You do not do anything but spit some frowsy words, chewed too much. You got used to the idea of ​​being complete like this, with the pain in your soul, with a lack in the chest and a frozen smile on your face. You treat happiness as an illusion and you expect to wake up any time on the ground, when in fact you're already down there. For this, you're not living! Even the air around you began to smell like dead. You crawl through life fearing that you cannot endure more pain than your daily ration. You're just an amateur ... At any wind, you cover yourself ... I do not ask much of the time, just to run its course. Every slap is welcome, any fun I'll accept. But look at you! You are the product of an altered mind, populated by moldy thoughts. Get your head out in the world! Breathe through the pungent smoke of the world's cigarette, but do not cover your sad face! Accept that you are sad! Do not argue. Stop criticizing me, stop studying me! You are looking for meaning where there is none. I will not be something else for you than a weak moment when you lost your mind and childhood, because you grew up , understand that once and for all, and stop pointing the finger on those who you think they are guilty of your own maturation! I am your sorrow in the form of a tall man, slapped and strangled by his own life. I did not rape your soul, but I unlocked it while making love to increase your suffering. Look at me! I do not exist ... There is no mad man or any woman who can heal him. Beyond the mirror is just you, one being without gender. You are an anonymous, searching the world to get hurt again. Turn the page and live as you are! Sad, miserable. Happy in your unhappiness. Everything is fleeting: pain, happiness, sadness, pleasure, etc. Chew them slowly as some gum, but not too much. Then spit it all on a page, so the world could see what's inside your flesh. And if they think you do not exist, that you are nothing, then maybe we do coexist in one person.