Girl in pieces

Vin in fata ta bucati, de la sute de kilometri distanta...Ia-ma in brate,te rog!
Lovita am fost de prea multe palme pana sa ajung la tine, multe vorbe grele a trebuit sa car pe umeri pana sa ajung in fata ta, temeri si umbre din trecut am infruntat in calea mea...si iata-ma cersind acum o picatura umila de iubire.

Lasa-ma sa-mi plang durerea caci ma zgarie pe interior, iar urletele ce le scot nu pot egala ce simt. Demoni am in mine, clocotesc in perfide planuri, secandu-mi uneori speranta...

Uita-te la mine!Personalitati sparte si masti colorate descind din mine...Lasa-ma in ploaie sa ma curat de toata mizeria ce s-a lipit de mine in drumul meu spre tine.

Din mine bucati mari in sange au ramas in urma, ramasite din ceea ce am fost. Doar tu stii ce sunt, ce nu sunt si ceea ce vreau sa fiu. Fa-ma intreaga,saruta-ma! Stinge lumina, nu vreau sa ma vezi ci sa ma simti, tremurand o data cu mine. Acopera-ma, sunt prea slabita, vreau sa adorm langa pieptul tau, inghesuiti sa ne contopim in visare.

Shhht!Te rog,taci... Mangaie-ma si sopteste-mi inca o data cum te-ai putut indragosti de mine...Povestea noastra reciteste-o de pe fata mea de fiecare data cand ma privesti, adaugand mereu intamplari, ca la final sa-mi ceri telecomanda aratand-o cu bastonul.

Red moon

O alta zi s-a scurs printre vene pompand amintiri si flash-uri de culoare...Valuri negre de ciori zguduie cerul instelat,cu luna sa in sange.Drumuri in intuneric,felinare ce nu emana caldura,oameni grabiti si pocnituri subtile de nicotina arsa ,ce in vant se risipeste, din tigarile celor ce s-au asezat langa obelisc.
Se misca totul in jur,in fiecare secunda eruptii de ganduri sterile si constipatii de sentimente insurgente ne izbesc trupul,inundatii torentiale de vorbe goale ne surpeaza constiinta.
Ca frunzele ce se desprind spre moarte,impinse fara directie de vant,aparem si noi, sub presiunea celor patru puncte cardinale.
Luciditatea timpului ne sapa usor,ne macina neuronii,ne trateaza cu nevroza, sarutandu-ne habsan inainte sa inchidem definitiv ochii.
Il simt cum ma cuprinde,vad cum ma modeleaza in timp ce isi ghideaza acele pe cadranul orologiului vechi cocotat pe turnul catedralei,evoluand in neant.
Nimeni nu vrea sa deranjeze intunericul instalat...toti se misca mortuar in extazul produs de lipsa luminii.
Intunericul ma atrage...e ca si moartea...rece,neinteles,inecat in mister.E ca si cum ti-ai lasa intreg corpul condus de simturi,fara sa mai privesti in jur,fara sa mai judeci dupa aparente.Asa m-as izbi de oameni...ar simti ca exist! Un trup cald,pe ai carei substanta se gasesc urme de trairi.
Se aprind filamentele.Roiuri de insecte zboara sa le inghita caldura.In spate mi se compune umbra...taciune!
Lumina imi indreapta capul spre pamant,pasii mi incinge,grabindu-ma spre casa.

Deasupra celor zece nivele,sub cerul instelat,cu luna sa in sange,ma aflu. Mici dâre de lumina se zaresc in departare...Ce luna rosie!Imi ia parca toata energia,ducandu-ma in pragul lesinului. Luna mea in sange,roasa pe jumatate de intuneric,sopteste-mi despre moarte!
As vrea sa-i simt uneori nefiinta rece,suflarea demonica,privirea pretentioasa si neascutitele ei lame cu care desprinde viata de movila de lut aflata in fata-i,iar dincolo de ea...tacere.

"Taci,copila!Toate la timpul lor!"

Inchid ochii si zambesc...

Fumeaza-ti tigara si lasa-ma sa ma pierd odata cu fumul ei in ploaie...In intuneric stam ascunsi de lume,doar fulgerele ne tradeaza fiintele,ca apoi sunetele intense ale tunetelor sa ne dezmierde usor fruntile ridate.
Sorbeste nicotina,in timp ce corpul meu se zbate sa inteleaga ce s-a intamplat...
Lasa fumul sa se indeparteze de noi,plutind domol spre geamul deschis in ploaie...ramai pierdut ca si mine.
Nu-mi spune nimic,lasa-ti mana pe pielea mea sa ingane ce simti.N-am nevoie de cuvinte care descriu desavarsirea,ci doar de corpul tau cald sub care sa-mi ascund chipul slut,pe care s-a intins glorios fardul de pleoape si mascara.
Aud ploaia cum isi arunca picurii pe pervaz,amenintand o intensificare atroce...Nu mai conteaza.In bratele tale,lipita de pieptul tau,ascult bataile inimii . . . O simt cum danseaza de fericire.
Inchid ochii si zambesc...esti langa mine...Maine iar vei pleca,vei deveni doar o umbra sub a carei soarta nefasta ma voi afla mereu.

In urma miscarilor ei

Dintr-un bloc derapanat un ritm pur se impotriveste claxoanelor uzate de soferii tulburati.Sunete de pian incearca sa acapareze ultimele raze de soare ce inca se descopera pe cateva geamuri sparte, pazite de bare de fier forjat.
Cu greu gasesc o intrare in acel purgatoriu,cu iadul de afara si norii colorati ce detin cerul.M-am asezat destul de incomod pe o bucata de carton, pe care am gasit-o alaturi de sticle de bere goale si coji de seminte improscate in toata incaperea.Peretii erau crestati cu fel de fel de scrieri,printre care vesnica declaratie patimasa de dragoste"x+y=love".
Afara se anunta apocalipsa...cerul devenise in cateva clipe arta alb-negru in tonalitati diferite. Treptat lumina ce strabatea jumatate din incapere se stinse lasand intunericul sa-si descarce electricitatea.Lumina soarelui murise,iar in urma ei un chibrit se aprinse,pornind usor catre ceea ce parea a fi o veche lumanare pe jumatate consumata...clapele vechi ale pianului prinsesera iarasi culoare.In fata lor un om batran isi pocnise degetele tocite,isi fixa cladirea de caramizi sub posterior,se aseza potrivindu-si haina larga peste caramizi si incepu din nou sa cante.
Dintr-un colt intunecat o umbra se desprinse de pe perete,tarandu-si picioarele pe podeaua invadata fara mila de picurii reci de ploaie.Isi ridica bratele deasupra capului cand,deodata,incaperea se lumina brusc,inspaimantator,de la coloana unui fulger urmat indeaproape de un tunet ce a mutit sunetele pianului...Umbra tresari in forma sa umana...apoi devenise iarasi umbra necrozata. Isi intinse un picior, lasandu-se bland in voia muzicii,apoi un alt fulger o adusese la infatisarea ei umana.In jocul furtunii am putut sa o zaresc mai bine. Era palida...aproape dezbracata...cu papucii micuti,o rochita stramta prin care se zareau cateva coaste,parul prins in coc...se clatina mistic,gingas ca un inger,fara aripi,insa plina de puritate.
In lumina subreda si jocul aleatoriu de lumini electrizante,ingerul pasea pe podea,desprinzandu-se in zbor pe sunetele pianului.Podeaua scartaia sub presiunea pasilor ei si incet se descompunea devenind doar praf.
Cu ochii atintiti la miscarile ei,am uitat de lume...am uitat de tot...Iar daca ea reuseste sa zboare fara aripi,reuseste sa zambeasca chiar daca imprejuru-i totul se distruge,urmeaza doar sunetele plapande de pian,faurindu-si singura pasii de dans,inseamna ca nu e totul pierdut.
Ma retrag incet,fara sa atrag atentia asupra mea...ies zambind in ploaie,pasind prin balti spre casa...Sunetele de pian isi pierd intensitatea...insa eu am inteles.

Copilarie pe un leagan

La colt de strada,un parc intins se scalda bland sub razele soarelui.Vantul bate obosit,sufland lenes printre firele de iarba netaiata. Frunzele copacilor se leagana apatic,iar sub activitatea lor molatica se naste un sunet metalic de lanturi ruginite de timp...
De la o creanga zdravana, doua lanturi coboara,cu solzii lor de metal, incet spre pamant. La capatul lor o bucata umila de lemn, plina de carii,se leagana ca odinioara,insa fara greutatea unui copil vesel.
Nimeni nu e in parc...nimeni nu se mai leagana. Toti au disparut,unul cate unul,prin viata.
Pasesc cu teama spre locul in care candva ma simteam ca acasa. Calc iarba cruda in drumul meu,traversez lacul de nisip, fara castele si parcari de masinute, las balansorul neatins si sar peste calutul putred de lemn,si ma indrept spre cel ce gemea cel mai tare din parc.

Rasuna tot parcul in tonalitati de fier.

Ma opresc in fata sa.Se opreste vantul.Se opreste leaganul...Simt cum ma cheama din nou la joaca,la stadiul acela de visare profunda.
Fara sa mai stau pe ganduri prind zalele ruginite si dintr-o miscare ma aflam in leagan...Nu era nimeni in jur pentru a cere un avant pana la cer. Mi-am lasat picioarele in fata,m-am impins puternic in spate,mi-am strans ochii,iar apoi...m-am desprins de la pamant.
In plimbarea mea scurta,de la un punct in fata la un altul in spate si invers,toate clipele de veselie si-au facut aparitia in mintea mea obosita,inclusiv momentul in care,mica fiind,mi-am facut cicatricea din mijlocul fruntii.Imi amintesc sangele cald ce a rabufnit imediat dupa impactul cu solul,cat si lacrimile si urletele de durere pe care le-am scos... Acum rad...si ma las in voia vantului,aplecandu-ma mai tare pe spate,cu ochii inca inchisi...si ascult.Ascult claxoane,zgomote colorate,pasi marunti si repezi,certuri si oferte atragatoare de pepene verde...iar pe fundal,scartaitul delirant al lanturilor. Si atunci,o voce imi spulbera conexiunea cu copilul din mine strigandu-mi numele.
Imi deschid ochii,oprind leaganul frenetic si odata cu oprirea lui sclipirea de imaturitate, pe care inca o mai pastram, s-a diminuat considerabil.
Fara sa ma mai uit in spate,mi-am luat geanta in graba si am plecat regretand.
Insa...copilaria e inca in mine,nu a disparut definitiv.O simt atunci cand rad cu pofta,cand fug nebuneste dupa baloane de sapun,cand sar in spatele lui si il indemn la fuga,cand desenez si cant,cand ma trezesc tarziu dupa alarme resetate de vreo 5 ori...Sunt un copil,sunt un om mare...

Acceptance

Se aude incet un falfait de aripi...Gratioasa se leagana in vant,miscandu-si aripile fine,aproape de muribundul de pe trotuar.

***
E o alta zi si iar zace pe trotuarul acela rece.Si-a cantat doina sumbra, printre zeci de sughite si cateva deviatii absurde,apoi s-a prabusit la pamant.
De abia si-a putut deschide ochii cand s-a simtit incoltit de razele soarelui orei 9 AM.Ii ardeau obrazul lovit de pumnul inconstientei ce l-a trantit cu o seara inainte la pamant.
Injura toti sfintii,ducandu-si mana la tampla,si incepu sa-si caute greoi sticla de bautura. Isi zicea ca, cu ajutorul ei, se va disipa pofta nebuna de mancare,iar gustul amar de pe limba se va ineca atunci cand etanolul ii va atinge buzele seci,umpland dintr-o miscare toata gura,spaland in urma cariile netratate si puroiul, ce s-a extins pe aproape intreaga sa gingie.
Trupul tremura la fiecare intoarcere a gatului,ochii erau rosii,impletiti cu ramnificatii sangeroase ce duceau pana la creierul sau, incompetent sa desluseasca lumea ce il acoperea cu regrete,ura si durere.
Sub hainele lui murdare,si inca ude de la roua de dimineata,fiecare os isi facea simtita prezenta prin pocniturile ritmate.Le puteai simti ardoarea,ingreunata de lipsa de calciu, pentru a deplasa degradanta fiinta.
Parul sau carunt nu dansa in vant...era mult prea lipit de scalp pentru a-si misca terminatiile.Sclipea,in razele soarelui,cu toata puterea pe care i-o oferea albul anilor asupritori cat si sebumul acumulat de-alungul unei perioade necunoscute.
Ochii aveau un singur tel: gasirea licorii magice. Desi,de o vreme buna, incetase sa mai deosebeasca literele imprimate pe eticheta colorata de pe sticlele de alcool, refuza categoric sa isi constientizeze varsta inaintata si il striga pe Satana in gura mare, blestemandu-l feroce,iar apoi isi termina ritualul blestemului trantind in partea stanga un ghemotoc de scuipat.
Nasul ii era infundat...asa nu putea sa adulmece "duft-ul" de transpiratie pe care-l emana puternic in jurul sau.
In gura nu mai pusese de cateva zile mancare,doar bauturi spirtoase care ii arsesera grumazul lunguiet in drumul lor.
Pieptul, rarefiat de coaste vestejite,putrezea incet odata cu hainele ce-l acopereau.
Mainile lui rapciugoase de mult au spus adio mangaierilor mute de iubire,inaintand prin viata mereu inclestate in jurul sticlei.
De mult nu s-a mai bucurat de supletea unei prostituate;desi le-a mai cautat pe trotuarul lor privat ca sa-si consume testosteronul ce-i invadase corpul,nici una nu l-a mai bagat in luxosul lor boschet.
Picioarele erau cele ce transportau deplorabila persoana peste tot...Acoperite de niste pantaloni,rupti in fund si descusuti la baza, si o pereche de adidasi dezlipiti, gasiti in containerul de langa barul sau preferat,pasea incetut cautandu-si sticla.

Cautarea lui lacoma se intrerupse brusc datorita unui val de rasete venit din partea unor copii...Acele sunete de veselie ii zgariau timpanele, deschizandu-i usa spre dulcea nebunie.
Gasi repede un bolovan solid si ii fixa traiectoria direct spre capul unuia dintre copii...

**
Un urlet sfasie intr-o secunda undele rasetului anterior...Un picur de sange cazu in glorie pe trotuarul betivului atroce,urmat de o intreaga silueta deformata.In curand o balta de sange murdari trotuarul,atragand mustele din apropiere.
Un planset inocet incepu sa se cristalizeze in lacrimi neintelese de bietul batran nebun,care isi cauta incontinuare sticla.

***
Si atunci... din cer cobora EA...se aude incet un falfait de aripi...Gratioasa se leagana in vant,miscandu-si aripile fine,aproape de muribundul de pe trotuar.
Sub haina sa neagra, o umbra se descopera in fata lor,fara forma,fara viata,fara sens. Batranul,nepasator,isi cauta viciul...Ea isi scoate ghearele si le infige,prin spatele betivului,direct in inima obosita. O strange bine,iar apoi o roteste contrar acelor de ceas si o opreste din bataile zilnice,lansandu-l pe batran ,cu blestemele sale cu tot,spre iad.

Fara sa mai clipeasca,si-a luat securea neascutita si ,dintr-un avant, a retezat cordonul sufletului celui ce zacea inconstient pe trotuar...

Deja trei muste danseaza fericite in sangele imprastiat pe dalele trotuarului.
Ea plecase odata cu sufletelul baiatului rapus,ghidandu-l spre cer.
**
Urlete se aud in departari...parintii si fratii,rudele si prietenii lui de joaca s-au strans in jurul corpului rece.
"Ramas bun!"

Din nou...

Astazi iar am vazut-o pe strazi...Purta aceiasi papuci uzati insa cu alte sireturi groase.Mi s-a parut ciudat sa o vad cu sireturi opuse.Papucul drept avea siretul alb,iar cel stang negru. Si in timp ce isi numara pasii repezi incercam sa dau o explicatie sireturilor:pasea cu dreptul calm ghidata de speranta,stangul ramanand in spate in aura lui neagra,apoi stangul depasea dreptul ducand-o la realitatea demonica.
Insa lupta dintre negru si alb o facea sa se deplaseze...nascand acel gri de fard ce-l avea imprimat pe pleoape.
De cand am zarit-o de dupa colt nu si-a ridicat capul din pamant...probabil astazi e suparata,poate a gresit cu ceva si nu poate sa-si ridice capul de rusine.
In ochi i se oglindesc sireturile...o data alb,o data negru,alb,negru...
Deasupra ei, cerul albastru se tulbura...Nori grei de ploaie invadeaza soarele...O acopera pe jumatate cu intunericul lor,dar cealalta jumatate se scalda fericita in razele blande ale soarelui.
Ce e cu ea? De ce imi apare in fata cu doua personalitati? Inauntru ei e o lupta continua,un razboi zilnic ce ii cutremura toate idealurile. Se opreste la Obelisc...nu baga lumea in seama si se urca pe monument privind nelinistita catre gara.
Se aude fluierul trenului de 16 fara 5 minute...Desi turistii o roaga insistent sa se dea la o parte,ea priveste trenul.
O vad atat de nelinistita,ca si cum ceva sau cineva ar lipsi din bratele ei.Isi schimba repede piesa ce ii zdranganea in urechi,sare de pe trepti si o ia la fuga...am pierdut-o...din nou.