Girl in pieces

Vin in fata ta bucati, de la sute de kilometri distanta...Ia-ma in brate,te rog!
Lovita am fost de prea multe palme pana sa ajung la tine, multe vorbe grele a trebuit sa car pe umeri pana sa ajung in fata ta, temeri si umbre din trecut am infruntat in calea mea...si iata-ma cersind acum o picatura umila de iubire.

Lasa-ma sa-mi plang durerea caci ma zgarie pe interior, iar urletele ce le scot nu pot egala ce simt. Demoni am in mine, clocotesc in perfide planuri, secandu-mi uneori speranta...

Uita-te la mine!Personalitati sparte si masti colorate descind din mine...Lasa-ma in ploaie sa ma curat de toata mizeria ce s-a lipit de mine in drumul meu spre tine.

Din mine bucati mari in sange au ramas in urma, ramasite din ceea ce am fost. Doar tu stii ce sunt, ce nu sunt si ceea ce vreau sa fiu. Fa-ma intreaga,saruta-ma! Stinge lumina, nu vreau sa ma vezi ci sa ma simti, tremurand o data cu mine. Acopera-ma, sunt prea slabita, vreau sa adorm langa pieptul tau, inghesuiti sa ne contopim in visare.

Shhht!Te rog,taci... Mangaie-ma si sopteste-mi inca o data cum te-ai putut indragosti de mine...Povestea noastra reciteste-o de pe fata mea de fiecare data cand ma privesti, adaugand mereu intamplari, ca la final sa-mi ceri telecomanda aratand-o cu bastonul.

Red moon

O alta zi s-a scurs printre vene pompand amintiri si flash-uri de culoare...Valuri negre de ciori zguduie cerul instelat,cu luna sa in sange.Drumuri in intuneric,felinare ce nu emana caldura,oameni grabiti si pocnituri subtile de nicotina arsa ,ce in vant se risipeste, din tigarile celor ce s-au asezat langa obelisc.
Se misca totul in jur,in fiecare secunda eruptii de ganduri sterile si constipatii de sentimente insurgente ne izbesc trupul,inundatii torentiale de vorbe goale ne surpeaza constiinta.
Ca frunzele ce se desprind spre moarte,impinse fara directie de vant,aparem si noi, sub presiunea celor patru puncte cardinale.
Luciditatea timpului ne sapa usor,ne macina neuronii,ne trateaza cu nevroza, sarutandu-ne habsan inainte sa inchidem definitiv ochii.
Il simt cum ma cuprinde,vad cum ma modeleaza in timp ce isi ghideaza acele pe cadranul orologiului vechi cocotat pe turnul catedralei,evoluand in neant.
Nimeni nu vrea sa deranjeze intunericul instalat...toti se misca mortuar in extazul produs de lipsa luminii.
Intunericul ma atrage...e ca si moartea...rece,neinteles,inecat in mister.E ca si cum ti-ai lasa intreg corpul condus de simturi,fara sa mai privesti in jur,fara sa mai judeci dupa aparente.Asa m-as izbi de oameni...ar simti ca exist! Un trup cald,pe ai carei substanta se gasesc urme de trairi.
Se aprind filamentele.Roiuri de insecte zboara sa le inghita caldura.In spate mi se compune umbra...taciune!
Lumina imi indreapta capul spre pamant,pasii mi incinge,grabindu-ma spre casa.

Deasupra celor zece nivele,sub cerul instelat,cu luna sa in sange,ma aflu. Mici dâre de lumina se zaresc in departare...Ce luna rosie!Imi ia parca toata energia,ducandu-ma in pragul lesinului. Luna mea in sange,roasa pe jumatate de intuneric,sopteste-mi despre moarte!
As vrea sa-i simt uneori nefiinta rece,suflarea demonica,privirea pretentioasa si neascutitele ei lame cu care desprinde viata de movila de lut aflata in fata-i,iar dincolo de ea...tacere.

"Taci,copila!Toate la timpul lor!"

Inchid ochii si zambesc...

Fumeaza-ti tigara si lasa-ma sa ma pierd odata cu fumul ei in ploaie...In intuneric stam ascunsi de lume,doar fulgerele ne tradeaza fiintele,ca apoi sunetele intense ale tunetelor sa ne dezmierde usor fruntile ridate.
Sorbeste nicotina,in timp ce corpul meu se zbate sa inteleaga ce s-a intamplat...
Lasa fumul sa se indeparteze de noi,plutind domol spre geamul deschis in ploaie...ramai pierdut ca si mine.
Nu-mi spune nimic,lasa-ti mana pe pielea mea sa ingane ce simti.N-am nevoie de cuvinte care descriu desavarsirea,ci doar de corpul tau cald sub care sa-mi ascund chipul slut,pe care s-a intins glorios fardul de pleoape si mascara.
Aud ploaia cum isi arunca picurii pe pervaz,amenintand o intensificare atroce...Nu mai conteaza.In bratele tale,lipita de pieptul tau,ascult bataile inimii . . . O simt cum danseaza de fericire.
Inchid ochii si zambesc...esti langa mine...Maine iar vei pleca,vei deveni doar o umbra sub a carei soarta nefasta ma voi afla mereu.

In urma miscarilor ei

Dintr-un bloc derapanat un ritm pur se impotriveste claxoanelor uzate de soferii tulburati.Sunete de pian incearca sa acapareze ultimele raze de soare ce inca se descopera pe cateva geamuri sparte, pazite de bare de fier forjat.
Cu greu gasesc o intrare in acel purgatoriu,cu iadul de afara si norii colorati ce detin cerul.M-am asezat destul de incomod pe o bucata de carton, pe care am gasit-o alaturi de sticle de bere goale si coji de seminte improscate in toata incaperea.Peretii erau crestati cu fel de fel de scrieri,printre care vesnica declaratie patimasa de dragoste"x+y=love".
Afara se anunta apocalipsa...cerul devenise in cateva clipe arta alb-negru in tonalitati diferite. Treptat lumina ce strabatea jumatate din incapere se stinse lasand intunericul sa-si descarce electricitatea.Lumina soarelui murise,iar in urma ei un chibrit se aprinse,pornind usor catre ceea ce parea a fi o veche lumanare pe jumatate consumata...clapele vechi ale pianului prinsesera iarasi culoare.In fata lor un om batran isi pocnise degetele tocite,isi fixa cladirea de caramizi sub posterior,se aseza potrivindu-si haina larga peste caramizi si incepu din nou sa cante.
Dintr-un colt intunecat o umbra se desprinse de pe perete,tarandu-si picioarele pe podeaua invadata fara mila de picurii reci de ploaie.Isi ridica bratele deasupra capului cand,deodata,incaperea se lumina brusc,inspaimantator,de la coloana unui fulger urmat indeaproape de un tunet ce a mutit sunetele pianului...Umbra tresari in forma sa umana...apoi devenise iarasi umbra necrozata. Isi intinse un picior, lasandu-se bland in voia muzicii,apoi un alt fulger o adusese la infatisarea ei umana.In jocul furtunii am putut sa o zaresc mai bine. Era palida...aproape dezbracata...cu papucii micuti,o rochita stramta prin care se zareau cateva coaste,parul prins in coc...se clatina mistic,gingas ca un inger,fara aripi,insa plina de puritate.
In lumina subreda si jocul aleatoriu de lumini electrizante,ingerul pasea pe podea,desprinzandu-se in zbor pe sunetele pianului.Podeaua scartaia sub presiunea pasilor ei si incet se descompunea devenind doar praf.
Cu ochii atintiti la miscarile ei,am uitat de lume...am uitat de tot...Iar daca ea reuseste sa zboare fara aripi,reuseste sa zambeasca chiar daca imprejuru-i totul se distruge,urmeaza doar sunetele plapande de pian,faurindu-si singura pasii de dans,inseamna ca nu e totul pierdut.
Ma retrag incet,fara sa atrag atentia asupra mea...ies zambind in ploaie,pasind prin balti spre casa...Sunetele de pian isi pierd intensitatea...insa eu am inteles.