O alta zi s-a scurs printre vene pompand amintiri si flash-uri de culoare...Valuri negre de ciori zguduie cerul instelat,cu luna sa in sange.Drumuri in intuneric,felinare ce nu emana caldura,oameni grabiti si pocnituri subtile de nicotina arsa ,ce in vant se risipeste, din tigarile celor ce s-au asezat langa obelisc.
Se misca totul in jur,in fiecare secunda eruptii de ganduri sterile si constipatii de sentimente insurgente ne izbesc trupul,inundatii torentiale de vorbe goale ne surpeaza constiinta.
Ca frunzele ce se desprind spre moarte,impinse fara directie de vant,aparem si noi, sub presiunea celor patru puncte cardinale.
Luciditatea timpului ne sapa usor,ne macina neuronii,ne trateaza cu nevroza, sarutandu-ne habsan inainte sa inchidem definitiv ochii.
Il simt cum ma cuprinde,vad cum ma modeleaza in timp ce isi ghideaza acele pe cadranul orologiului vechi cocotat pe turnul catedralei,evoluand in neant.
Nimeni nu vrea sa deranjeze intunericul instalat...toti se misca mortuar in extazul produs de lipsa luminii.
Intunericul ma atrage...e ca si moartea...rece,neinteles,inecat in mister.E ca si cum ti-ai lasa intreg corpul condus de simturi,fara sa mai privesti in jur,fara sa mai judeci dupa aparente.Asa m-as izbi de oameni...ar simti ca exist! Un trup cald,pe ai carei substanta se gasesc urme de trairi.
Se aprind filamentele.Roiuri de insecte zboara sa le inghita caldura.In spate mi se compune umbra...taciune!
Lumina imi indreapta capul spre pamant,pasii mi incinge,grabindu-ma spre casa.
Deasupra celor zece nivele,sub cerul instelat,cu luna sa in sange,ma aflu. Mici dâre de lumina se zaresc in departare...Ce luna rosie!Imi ia parca toata energia,ducandu-ma in pragul lesinului. Luna mea in sange,roasa pe jumatate de intuneric,sopteste-mi despre moarte!
As vrea sa-i simt uneori nefiinta rece,suflarea demonica,privirea pretentioasa si neascutitele ei lame cu care desprinde viata de movila de lut aflata in fata-i,iar dincolo de ea...tacere.
"Taci,copila!Toate la timpul lor!"
7 comentarii:
wow, cat de frumos scrii...
si e geniala poza
si vezi ca nu e foarte bine conceput template-ul sau nu imi merge mie f bine
Foarte frumos!
bizonul
Alexandra draga, pe parcursul vietii multora dintre noi li se i-a o indragostire fulgeratoare si superficiala,( ilustrare trista ca fulgerul care strapunge cu forta norul fragil) pentru ca apoi indragostirea sa fie multidirectional inseninata si plina de fascinatiile rasarite intre anotimpuri. Primavara ta ( esti atit de tinara) poate inca dezgheata cimpurile , luncile, vaile, fragilitatea ghioceilor si brinduselor nu pot da efervescenta si grandoare aspiratiilor tale. Lasa iertarii razelor astrului tau - secundele de gheata ce-au mai ramas pentru a te bucura de abundenta multicolara a cimpurilor, a rondurilor in parcurile sufletului tau.
Cit priveste stilul scriitoricesc adoptat este bogat in nuante ideatice, este specific tinerilor pasionati de literatura.
De ce oare Doamne Dumnezeule, se scurg in peisajele dramaturgiei UNIVERSALE haruri care nu vor sti niciodata sa se zbata cucernic in mlastini devoratoare, intre nisipuri miscatoare, intre depresiuni istorice si decalaje intre renascentism - modernism si iluminism .
Te incurajez Alexandra sa te formezi un puternic scriitor al marilor iubiri eventual chiar in sectiune saintsfiction, Daca te fascineaza Luna sa stii ca este o muza perfecta pentru inspiratii rafinate.
Sentimentalismul gratios al femeilor este darul Lunii. Mult succes in cariera si dragoste maxima.
Lasa-le tranzitiei crizei pe ciori chiar daca sunt simpatice cu vioara in mina ori cu dansul impanat unduitor, provocator, ori cu mustatile dezvaluind masluitor prin zimbet un chip romantios.
...e interesant
"Doar tu stii ce sunt,ce nu sunt si
ceea ce vreau sa fiu.Fa-ma intreaga,saruta-ma!Stinge lumina,nu vreau sa
ma vezi,ci sa ma simti,tremurand o data cu mine.Acopera-ma,sunt prea
slabita,vreau sa adorm langa pieptul tau,inghesuiti sa ne contopim in
visare.
Shhht!Te rog,taci...Mangaie-ma si sopteste-mi inca o data
cum te-ai putut indragosti de mine...Povestea noastra recitesti-o de pe
fata mea de fiecare data cand ma privesti,adaugand mereu intamplari,ca
la final sa-mi ceri telecomanda aratand-o cu bastonul."
:)Atat de pur, atat de suav... de patrunzator in clipa timpului trecut, aducand de mana soarele cu luna si unind cerul cu pamantul... daca visez, trezeste-ma! Trezeste-ma si da-mi telecomanda cu care sa pot aduna fiecare bucata imprastiata in alte trupuri, din tine... fiecare bucata care te-ar face fiinta pe care mi-o doresc... o bucata rupta poate din sufletul meu... muza care imi asigura aerul cu care sa traiesc!
Sentiment simple si atat de profunde .
Trimiteți un comentariu