În miez de noapte

„Când au terminat, Luz era pe cât de satisfăcută pe atât de recunoscătoare. Cu toate acestea i-a spus lui Ulise că a fost prima și ultima dată. […]

   - Atunci facem dragoste pentru ultima dată încă o dată? (Ulise)” Micile neajunsuri ale fericirii- Angela Vallvey 

Mă întorc pe toate părțile...Nu pot dormi. Privesc tavanul de parcă aștept ca din el să alunece ea deasupra mea, să mă domine și să mă scape de o involuntară erecție în miez de noapte.

Distanța dintre noi devine insuportabilă, îmi năbușește orice impuls de a continua fără ea lângă mine.

Mi-am sucit complet mințile încercând să-i înțeleg complexitatea printre care își plimbă sufletul în lesă și se laudă tuturor că ea știe să trăiască. 

În spatele ochilor mari, incendii scăpate de sub control ard realitatea, fantezii izvorăsc de nicăieri fără nicio rușine. Vântul mereu îi pune în cale probleme peste probleme, iar ea se avântă tocmai către ele fără să se gândească. Nebună, femeie fără minte. Mă întreb de ce o iubesc?

Și astăzi o mai văd întinsă pe spate, înfășurată doar de aerul cald al respirației mele, cu capul alunecându-i ușor de pe pernă. Îmi umplea patul cu stropi mărunți de apă, ce se desprindeau de pe șuvițele ei proaspăt spălate și curgeau pe frunte, pe obraji, apoi pe umerii goi, ca să își piardă forma în cearceaf.

Mă privea îndelung până îmi lăsa trupul gol, fiecare haină fiind constrânsă să-mi părăsească timpuriu pielea. Îmi mușca buza de jos în timp ce mă trăgea tot mai aproape de ea, eu urmând-o în durere, atingându-i pielea rece, simțindu-i mirosul balsamului cum îmi intră pe nări și aveam impresia că mă scufund într-un mormânt brăzdat de flori.

Simțeam răceala feței sale pe pielea mea, iar inima sa uscată părea adesea că își reia atribuțile pompând ușor sângele în obrajii ei. Părul ei lung îi cădea ciudat peste goliciune și adesea îmi stătea în cale, ca o frânghie gata să o pot cuprinde când simt că-mi pierd controlul.

Când o sărutam își ridica ușor bărbia, îndemându-mă parcă să cobor pe gâtul ei, să o mușc, iar când ajungeam cu buzele mai sus cu două degete de sânii ei rotunzi și tari, își arcuia delicat spatele venind cu bustul tot mai aproape de gura mea, de gâtul meu uscat și pieptul dezgolit. Suflam ușor peste sfârcurile ei, privind-o cum își închide ochii.

Sărutând-o, strângea involuntar degetele de la picioare, apoi își răsucea vârful picioarelor în afară, apoi înăuntru, spasmodic. Pe șira spinării mi se aglomerau fiori, ca o vibrație prelungită în interiorul meu, când primul ei geamăt apărea.

Îi mângâiam tot corpul cu degetele aspre, pe alocuri lăsând saliva să-mi curgă din gură desenând cu limba cercuri de diferite dimensiuni. Ca un vierme ce mișună pe carnea putrezită, la fel și ea mă pipăia de parcă ar fi căutat vreo deschizătură în carnea mea ca să mi se vâre înăuntru, în suflet, deși demult ea era ceea ce mă făcea întreg. Simțeam umezeala de sub noi, trupul ei îndemându-mă să o acopăr toată, s-o ucid trezind-o din rutină.

Cu un singur deget îmi făceam loc între buzele sale, iar ea începea să se zvârcolească nervos, trăgând cearceaful. O prindeam ferm căci nu voiam să fugă, voiam să simtă tot ce pot să-i ofer, voiam să ne sfâșiem unul pe celălalt, să murim împreună extenuați.

Îmi îngropam greutatea în formele sale, ce strigau încontinuu pentru mai multă durere,  și ca un giulgiu mă simțeam cuprins din toate părțile de corpul acela mărunt.

Trupul acela neajutorat, abandonat total loviturilor repetate și scurte, era atent doar la propria-i tortură, la bătăile propriei inimi, în timp ce eu o cuprindeam cu ambele brațe și o ridicam de mijloc. Ea își contracta mușchii spatelui și ai feselor pentru a câștiga echilibru. Își strecura degetele prin părul meu, apoi mă trăgea așa de tare încât mă durea, ea mușcându-și buzele în semn că îmi simțea durerea. 

Mă îngropam în ea, în întuneric, febril, fără gânduri, fără a vorbi. Știam ce trebuia să fac ca ea să decadă și mai mult în dorință...Era a mea, doar a mea. 

Totul era poftă, fantezii tenebroase. Poftă de a poseda, de a fi singuri, goi. Poftă de a ne delecta și de a suferi un moft trecător, așa cum e sexul.

Îi tremura sufletul când mă împingeam în ea, închizând pentru o clipă ochii. Pielea ei trecea peste a mea, mă simțeam bine acolo, în ea, deasupra ei. Completă sclavie a unuia față de celălalt. Lipiți unul de celălalt trăiam deodată, sincronizați în respirații, iar când ea de abia mai putea respira, continuam să respir eu pentru ea, deși inima îmi ieșea din piept, iar fiecare gură de aer îmi înțepa gâtul.

Trupurile noastre se consumau frecvent. Toată noaptea. Mi-e dor. Mi-e dor să o simt. Să o provoc, să o sălbăticesc sub greutatea mea.

         E noapte și sunt din nou singur. Îmi simt pleoapele tot mai grele. Formele ei dispar treptat din mintea mea, mâna îmi ațipește pe gland și toată căldura mi se risipește sub plapumă. Adorm în miez de noapte, nesatisfăcut.