Demonul meu…sau îngerul nimănui…

Picuri roşii demonic plesnesc pământul,
O întreaga armată de pe mână mi se prelinge.
Nu mai simt nimic... nici măcar tăişul
Cu care-am scris haotic un singur nume.

Îl voi purta mereu în lumea mea cea gri
Făr' de îngeri, demoni, umbre şi stihii...
Mereu vei fi cu mine, chiar dacă tu nu ştii,
Te voi chema neştiutor şi tu în vis vei răsări.

Pe podeaua rece, înghemuit în colţul meu cel şters,
Îngân acelaşi cântec, aceleaşi versuri făr' de sens...
Aş ucide timpul doar să te pot ţine lângă mine
Neputincios strig: "ucide-mă... că-n braţe nu te pot ţine!"

Îţi văd umbra spre mine păşind încet,
Aud podeaua sub paşii tăi gemând,
Zâmbesc nebun umplut de frică, incert
Te conturez în mintea-mi făr' de alt gând.

Şi te apropii lângă inima-mi amară
Prizonieră-n trupul meu gol şi muribund,
În beznă te simt zâmbind ca odinioară
Şi glasul tău dulce îl aud vibrând.

Cu spatele spre mine te găsesc în noapte,
Ca un cadavru în braţe mi te stingi,
Tremur gol lângă tine printre miile de şoapte,
Pierdut te rog încă o dată să mă atingi...

Iar tulburii mei ochi privesc în van
Dulcea căldură să ţi-o prindă,
Dar tu taci... tremuri şi cazi
Ca un demon departe de lumina lină.

Singur mă simt alături de corpul tău rece
Lasă-mă să-ţi sărut buzele de mormânt!
De mult mi-am dorit ca frigul să plece
Iar tu să devii al meu înger sfânt.

Cu mâna tremurândă trupul ţi-l cerc,
Formele tale din gând mi se trezesc,
Să prind în palme chipu-ţi încerc
Dar dispari de-ndată ce-l găsesc.

În fumul de ţigară formele-ţi pierd
Şi-ncep să-mi muşc scârbit buzele rănite
Nu cred vreodată că aş putea să te iert
Că nu vrei sau nu poţi să mă iei cu tine.

Sufletul tău în păcate se scaldă fericit,
Dă-mi voie să râdem în dulcea lor agonie,
Ia-mă cu tine împreună să păcătuim
Cedând enigmatic în a inimii nebunie.

De ce nu poţi să mă înţelegi?
De ce mereu trebuie să mint că te urăsc?
De ce nu poţi numele să-mi strigi
Fără să-mi zici apoi că mă urăşti?

Ca un ciuline de viaţa mea te-ai prins,
Malefică fiinţă dulce răzbunătoare,
Cu spinii tăi mărunţi pielea mi-ai atins
Şi plâng adesea că durerea nu moare.

Curge sângele meu cald pe podeaua rece,
Delirez în lumea mea sihastră pe neştiute,
Cu silă-mi privesc cavoul plin de odisee
Gravate pe poze, pe lucruri, pe inimi pierdute.

Răvăşit de amintirile mele nebune
Vocea ta halucinantă o caut absent
Neînţeles sunt, neînţeles voi rămâne
Izbind nepăsătoarea lume violent.

Cu puţina mea viaţă ce încă-mi curge prin vene
Pe aceeaşi stradă ticsită cu bălţi mă plimb incert
Aceiaşi paşi obosiţi îi târâi purtat de o lene
Iar în urma, siflant, stropi de sânge se aştern.

În spatele meu mi se ridică umbra
Şi-n praf, supusă, calcă odată cu mine
Printre mucuri de ţigară îmi pierd urma
Îngheţat tresar când te-ntâlnesc pe tine.

Viciu eşti pentru demonul din mine
Păcat că tu nu vrei asta să înţelegi
Ţi-aş face zilele de bucurii pline
Însă tu cu dispreţ mereu mă îndepărtezi.

În ochi te privesc... acum recunosc
Că ei ard mocnind ca flăcările iadului
Aş vrea să ştii cât de mult te ador
Demonul meu... sau îngerul nimănui.

Mă pedepseşti amarnic când tu poţi să zâmbeşti
Suflet făr' de vină, pustiu ca mine pe acest pământ,
Nu mai zâmbi, te rog... că ai să mă îmbolnăveşti
Şi inocent am să surâd îndelung, de tot uitând.

Rod viermii al meu suflet vinovat
În urmă împroşcând venin
Tăcut-am până acum... disperat
Caut de la tine un simplu alint.

Mii de îngeri am rugat drumul să-ţi păzească
Să-ţi sărute paşii în fiecare dimineaţă
Ca-ntr-una din ele lângă mine să te găsească
Lipită de trupu-mi şi cu mâna pe faţă.

Nimic nu pot înţelege, căci tu nu vorbeşti pe-nţeles
Mereu cuvinte deşarte de pe buze ţi se preling.
Va trece un timp surd peste noi... şi-ncet
Mă vei uita, iar eu voi plânge al meu destin.

Tot ce-mi doresc e să te am aproape
Să te alint, să te sărut cu dor pe pleoape
Lasă-mă lângă tine... te rog... nu vreau să te pierd
Strânge-mă în braţe că altfel nu pot să te iert

LostAngel dec2007