Noiembrie

Se stinge noiembrie sub ceata deasa pe care o lasa cerul...
Ganduri frivole nasc, caci am uitat sa traiesc si acum tresar la fiecare atingere de frunza putreda ce-mi mangaie in drumul ei fata.
Nu-mi gasesc motivul sa ma desprind, sa alerg si eu cu vantul, sa dispar fara noima ca frunzele rosiatice. Pasesc inca pe aceleasi strazi, ranind persoanele cu ignoranta miopiei mele,  sperand sa-ti intalnesc umbra.
Sub presiunea sunetelor ce-mi strabat corpul, tes intrigi si caut deznodaminte favorabile pentru ticalosul din mine, rup imagini negre, rad singur...ma amuza naivitatea ce o imbratisez si acum.
Liber...de ganduri, de vise, de amintiri, liber nu pot fi!
Enumar doar o parte din neinteleasa persoana pe care o regasesc mereu cand privesc cu frica in oglinda din baie, dorind sa ii dau un sens, insa o las sa se manifeste in nefastul haos de dincolo de usa zavorita dupa care ma ascund, asa ne intalnim afara, toti neintelesii, colorantii artificiali ai vietii, in ringul hazardului pregatindu-ne pentru tot ce este mai rau, sperand totusi ca nu se va intampla.
Dispare incet noiembrie, inghetand in timp si spatiu, si lasa-n urma morminte necrozate de frunze. E prea tarziu sa mai scriu ceva cand toate mor in juru meu scaldandu-se-n angoasa.