"...Dispare repede inoceanţa noastră, cât ai clipi, şi secunde de ai număra nimic n-ai mai găsi..."
Azi mi-am cusut o altă personalitate pe trup: dominată de gânduri, cufundată-n visare, mama cuvintelor neînțelese, procreate în imenistatea goliciune dinăuntru meu.
Şi aşa ies în ploaia de afară, pășind încet, fără să zic nimic. Parfumul ei rătăcit îmi desface haina, las ploaia să mă pătrundă. Alunecă fin, simt fiecare picătură, iar fiorii reci se ghemuiesc în mine găsind toate rănile ascunse în drumul lor. Scrâşnesc din dinţi, mă ustură...dar ploaia mi le curăţă, suflând apoi cu granule de nisip ca să-mi întregească trupul de lut.
...Adulmec vise, întinzand mâna să le prind printre picurii ce din nori ţâşnesc,
Caut caldură, îmbrăţisând străinii cuprinşi de răceala dimprejurul meu,
Privesc în van ca să descopăr culori vii în griul pitoresc,
Mint că eu cunosc lumea aşa cum e...eu o cunosc în felul meu.
Cunosc atâtea, încât regret că nu ştiu nimic. Aş prefera să mă sting în întuneric, fără să mă zbat ca o flacără fără aer, decât să-mi ard pielea fină ofilind încet în durere sub razele fierbinţi ale realităţii.
Deci nu-mi spune nimic, nici nu vreau să aflu! Mi-e teamă şi nu aş vrea să ştiu...lasă-mă în umbra întunericului, aici mă simt altfel, mă simt în siguranţă.
7 comentarii:
viata trece precum trenul....asa ca trebuie sa simtim pana si ultima roua a ierbi din ea
"Cunosc atâtea,încât regret că nu ştiu nimic" oricat am cunoaste tot avem un regret, regretul mare e ca nu putem cunoaste totul! :)
eu dincontra.Nu vreau sa stiu totul,eu nu vreau sa stiu nimic.Raman cu acelasi moto pe care il ingan mereu: "Ceea ce nu stii nu te doboara".
Felicitari!
pic
...un perpetuum mobile cu flashuri de bucurii… imagineaza-te intr-un carusel in parcul de distractii... pe un calut de lemn, cu palmele transpirate’n stransoarea haturilor… si toate trec repede pe langa tine… pana sa faci din mana celor dragi… dispar… dar astepti runda urmatoare… sa treci iar, pe langa ei sa le zambesti fericit si iar dispar… si iar… iar... ai senzatia ca tu stai si lucrurile se invart in jurul tau… se’nvart de multe ori mai repede decat trebuie… si ametesti… este iar luni si marti si vineri… si pleci si vi si iar te duci…
Am prins un tren ,sint in el de mult timp ,dar mi-am dat seama ca nu e trenul ce merge in directia pe care o vroiam !
Ce sa fac ? Sa sar din el ? Sa ma duc in continuare unde nu vreau ?
de ce sa nu sari?de ce sa continui prins in ceva unde nu iti gasesti locul? uneori trebuie sa risti pentru ceea ce vrei...merita!
Trimiteți un comentariu