Alb

Mi-am deschis astăzi ochii şi m-am întrebat „De ce sunt aici?” Pereţii diformi,fără urme de şlefuire,de un alb imaculat mi-au răspuns prin linişte,respingându-mă.

M-am ridicat din patul tare,în care îmi petrec majoritatea timpului citind,visând,sperând şi cu ochii zăvorâţi încă de somn am găsit destul de uşor calculatorul vechi...Vreau să aud o voce veselă care să-mi dea puterea să zâmbesc şi astăzi.Apăs play...muzica infernul meu cel dulce.

Rămân totuşi derutat...Mă întreb dacă nu alegeam să vin aici,în acest oraş plin de opiu,oare te mai întâlneam?Cine m-a împins tocmai aici,ca să-mi sfârşesc copilăria dând cu capul de pereţii albi ai nebuniei mele?De ce aici,când există atâtea locuri?De ce tu?Tu ce dăruieşti indiferenţă,eu ce schitez utopii,lăudăroşi simpatici care strigă întruna,crezând că centrul e tocmai el,care ar fi şansele?

Privesc în jur...albul acesta mă seacă...pereţi pentru oameni nebuni plini de gânduri şi temeri. Comic...le văd crăpăturile şerpuind în voie...oare sunt venele nebunului alb? Sunt în interiorul unui monstru alb,ce m-a devorat în timp ce eram prea preocupat de alegerea unei perechi noi de ochelari?Am fost gustos?Dacă am murit? Simt asta deoarece nu am mai progresat cu nimic...Sufletul mi-a fost strivit...Nu am destulă lumină,nici destul cer liber,nici destul aer şi nici destul orizont.Sunt oare într-o mare parodie despre egoism,dragoste,nebunie şi moarte?Dacă da,dă-mi voie să râd!Să râd căci mereu alegem prost...gândim mult ca să terminăm prost.Şi,te rog, de data asta fii de acord cu mine!

Mă simt ciudat... stomacul îmi este gol şi totuşi acolo ceva dă din aripioare,însă oricât aş iubi toate creaturile lui Dumnezeu aceşti fluturi trebuie omorâţi...Am înghiţit prea multe vise,am crezut prea multe, trebuie să ucid! Îmi ucid fiinţa...nimeni nu va protesta...

Vreau acasă...Mi-e dor să fiu copil!...Atunci voi pleca chiar mâine,ca sfârşitul zilei să mă regăsesc în braţele celei ce mi-a dat viaţă...Oare să o cert? E ea de vină că am ales şi astăzi prost,cât şi ieri...? Nenorocit trecut,de ce întotdeauna exişti în prezent?

...şi totuşi, dacă m-ai întreba dacă aş vrea să schimb ceva, aş răspunde mândru„NU!” cu o mulţime de regrete în spatele acestei minciuni,dar mă descurc,ştiu că dacă alegeam altceva sau pe altcineva mă loveam de altele,nu-i de mirare că am o viaţă agitată...

Hai să tăcem...vreau să-mi aud pereţii albi cum respiră... pereţi enervant de albi!
Alb,alb,alb...