„Ce gânduri urâte şi supărătoare se pot ridica la suprafaţă, dacă nu le înăbuşi.” Alice Munro
Cu fantomele trecutului meu m-am ținut de mână și m-am plimbat în cercuri sub un cer ce stă mereu să se scurgă peste mine, peste orașul în care eu mă simt ca un intrus. Am alergat după umbrele personalităților mele și nu am realizat nimic, mi-am agitat inima degeaba și apoi am pierdut-o. Am mințit lumea și m-am mințit pe mine însumi în timp ce, cu una dintre acele fețe, făceam dragoste cocoțată pe o movilă de rahat. Îmi aveam culcușul în brațele plapumei mele sub care am creat fantezii pe moment și urlam cât mă ținea gura, însă nimic pur nu ieșea la suprafață din mine după ce închideam ochii.
Gânduri neplăcute îmi ciupesc terminațiile. Durerea ce m-a pătruns și-a făcut datoria producând valuri bruște de schimbare, iar visele unui trecut altfel și-au redus intensitatea într-un final.
...Frigul îl iubesc, chiar și atunci când îl urăsc. Recunosc, voluntar mi-am lepădat în fața sa hainele. M-a prins un moment între degete și mi-a intrat sub piele, iar de atunci oasele încă îmi foșnesc în corp. Nu am înțeles de ce a curs sânge și cum de am reușit să pătez copilăria unui adult. Nu am înțeles de ce toate s-au schimbat după ce am tras prima linie albă. Nu am înțeles cum doar azi știu că nu am făcut nimic altceva în acest timp decât să-mi pierd vremea încercând să înțeleg ceva ce nu avea niciun sens.
Acesta e ultimul meu cântec închinat trecutului. Un ultim omagiu pentru cel ce și-a vârât coada în acest prezent când ar fi trebuit să treacă. Versurile albe și fumul de țigară, supt de pe hainele străinilor cu care mi-am șters buzele, mi se desprind în fâșii de pe creier.
Am ticsit fiecare notă lemnoasă de trecut, fiecare vers compus din cuvinte pe care doar anumite persoane reușesc cu adevărat să le înțeleagă,fiecare nuanță ce mi-a colorat liniile ridurilor acoperite cu un fard vechi, fiecare pauză a unei conștiințe ce nu mai există cu o oarecare urmă de regret...Toate se opresc aici.
Am decis să mă dau bucată cu bucată până când nu va mai rămâne nimic vechi în mine. Amintirile ce mi-au făcut obrazul să crape de rușine le voi împărtăși fără să mă gândesc de două ori. Trupul josnic, în care și-au băgat atâția colții, l-am curățat în jeturi de apă fierbinte și multă lumină, dar a rămas la fel de avariat în păcate încât mi s-a făcut greață să-l mai port. Duhnește a boală și regrete. Accept orice de la căldură la nebunie pură pentru a-l vindeca.
Mi-e silă să îmi mai plâng de milă.
Sunt aici... Alunec în prezent pe o inimă ce nu e de gheață.
5 comentarii:
"Ce gânduri urâte şi supărătoare se pot ridica la suprafaţă, dacă nu le înăbuşi.” Alice Munro
E o foarte buna idee de meditatie. Dar nu presupune reprimarea gandurilor neplacute ci curatirea lor.
Ar fi bine de aflat si metoda de curatire.
Imi place cum ai scris si despre ce ai scris!
Felicitari!
Multe metafore... Am o veche prietena ,de cand lumea era altfel,care scrie in stilul tau. Cauta ukavra pe google
doar atat : bravo!
Buna ziua,
Va citim si urmarim blogul de ceva timp, indeajuns de mult incat sa avem bucuria si convingerea ca blogul dumneavoastra merita pe deplin, sa fie premiat cu ''Premiul Most Wanted Blog'' , datorita pasiunii, imaginatiei, talentului, originalitatii si creativitatii dumneavoastra, dar mai ales datorita valorii morale si educative pe care pagina dumneavoastra o promoveaza in blogosfera romaneasca! Va rugam sa ne anuntati daca acceptati premiul sau nu accesand acest link: Premiul MWB ! Puteti afla mai multe despre MWB, convingeti-va de seriozitatea si pasiunea noastra in a promova bloguri de calitate! Ati primit premiul MWB, pentru ca unul dintre autorii nostri v-a recomandat cu placere!
''MWB nu cauta faima,nu cauta cifre si nici statistici ,cauta valoarea,originalitatea ,talentul si pasiunea, iar asta face oricine accepta premiul MWB si mai ales cei ce aleg sa devina membrii sau autori ai echipei MWB, pentru ca dincolo de bloguri vorbeste viata!''
Trimiteți un comentariu