„Some people fake their death, I'm faking my life.” Don Delillo, Underworld
Eu nu mă gândesc la viitor.
Producția masivă de vise formate din propriile regrete s-a
oprit ruginită de faliment, iar acum de abia mai găsesc vreunul, probabil expirat,
printre mormanul format din spirtoase, foi xeroxate, cauciucuri folosite, așternuturi și
trei doze de cola. Nu mai simt regrete.
Am clădit gunoaie din amintiri și m-am așezat lângă ele pentru ca hainele, părul, pielea să-mi miroasă a trecut. Am prins un miros greoi de transpirație, încărcat de mirosul de inimă râncedă, sânge clocit și sex.
Am clădit gunoaie din amintiri și m-am așezat lângă ele pentru ca hainele, părul, pielea să-mi miroasă a trecut. Am prins un miros greoi de transpirație, încărcat de mirosul de inimă râncedă, sânge clocit și sex.
În capul meu grotescul își întinde brațele pentru a îmbrățișa
cât mai mult teren, mi-a oprit creierul și, apoi, mi-a lovit lobul frontal întrebându-mă: Ești fericit acum? Vei fi vreodată fericit?
Tăcere.
Eu nu-mi trăiesc prezentul. Uit.
E ca și cum am amorțit în timp cu zâmbetul pe buze, cu saliva
curgându-mi din gură, și mă găsesc aplecat de spate, nesatisfăcut, așteptând impactul ce îmi
va schimba poziția.
Nu am petrecut mult timp analizând ce se întâmplă în jurul
meu. Eram eu, un petic de pământ sub picioarele mele, ceva neclar în față, în
lateral drumuri ciudate, iar în spate siluete fantomatice, ce își pierdeau
din intensitatea și lumina pe care le-am simțit-o cândva.
Mi-am făcut drum prin viață scârbit de societate, scobindu-mi
nasul în intimitatea mea, aruncând mucuri de țigară în capul asfaltului,
torturând cu plăcere temple femeiești până la epuizare.
Femei. Cu ură eram măcinat
obsesiv de orice altceva în afară de gânduri și îmi plăcea.
Femeia. Cum să nu îți placă
să fii urât și în același timp să fii iubit cu atâta ardoare? Ea niciodată nu te va
ruga să o săruți, nici măcar să o ții de mână sau să-i fii alături.
Eram necenzurat printre nonsensurile mele, chiar dacă uneori
îmi luau aerul și îmi provocau atacuri de panică. Pentru ce sau pentru cine să
încerc să fiu mai bun? Sunt comod primind porția zilnică de aer de la viață,
deși sunt mort de mult.
Nu mai simt durere, când totul în jur e fals... Prezentul meu e fals.
sursă foto: http://timmilburn.com
sursă foto: http://timmilburn.com
2 comentarii:
Te asteptam, cum astept pauza de masa... caci doza de inteligenta, de viata, o gasesc doar aici!
Sărut mîna ! Woaaw ! Ce amalgam de sentimente ai reuşit să-mi trezeşti !
Trimiteți un comentariu