Fantezii

„A1: Suntem în două locuri diferite.

A2: Întotdeauna am fost.”

 

Mi-e frică... Grămezi de sentimente îmi fugăresc sângele prin trup când te văd și astăzi vibrând printre râsetele celor din jurul tău. Înfirip o mulțime de dorințe interzise printre două cuvinte ce abia reușesc să ți le rostesc, fantezii distrugătoare se aprind în mine și toată tremur. Mi-e teamă de ce mi s-ar putea întâmpla, dacă e să-mi pierd controlul când gâtul tău e atât de aproape încât pot să-l mângâi cu respirația mea caldă.

Vino mai aproape, ia-mă în brațe și redă-mi viața, căci am murit de fiecare dată când inima mea a trebuit să lase în urmă tot ce a iubit, mintea mea a trebuit să uite totul și să își privească sfârșitul ca pe un nou început. Ochii mei sunt veșnic încărcați de o durere ce a devenit necesară pentru a-mi continua viața, iar eu mă descriu ca fiind victima unor hormoni născuți din nevoi rudimentare, o ciudată prin exprimare și suprimare.

În lumina slabă a unei conștiințe de negăsit, îți simt umbra cum pune stăpânire pe mine, umblând lasciv pe trupul meu, dansându-mi în poală, despărțindu-mi picioarele și sucindu-mi capul.

Îmi suprapun buza peste cea de sus în disperarea mea de a-mi opri gura în a spune prostii, însă tu mi-o prinzi între dinți și mă tragi la o parte, împingându-mă departe de grămada de oameni ce ne întrerupeau gândurile perverse cu conversații inutile.

Niciun sunet nu spulberă libertatea minților noastre, nicio vorbă nu e irosită când degetele noastre cad exact unde trebuie, formând un cântec al suspinelor lungi și profunde. Îmi desparți corpul de haine și mă arunci sub un jet de apă caldă, apropiindu-ți pieptul de spatele meu. Fixativul mi se scurge printre șuvițe, gura mi se umple de apă, iar ochii închiși caută în acel întuneric toată plăcerea momentului când tu îmi săruți gâtul și spatele.

În mâini îmi caut echilibrul fixând marginile cabinei de duș. Involuntar zgârii cu unghile și atrag dedesubt mizeria de pe aceasta, mă aplec mai tare spre margine, opriindu-mi obrazul pe buretele de baie. Apa îmi cade ca pe un tobogan pe spatele răsucit direct pe cămașa ta neagră ce-ți acoperă pieptul.

Scurgi gelul de duș pe umerii mei și îi mângâi ușor pentru ca spuma să îmi șteargă rănile lăsate de alte degetele dure, să-mi prindă gâtul și să înăbușească vreun cuvânt care ar putea opri tot. Tocmai acum încep să trăiesc, devenind altcineva, lovită de o forță imensă, lăsându-mă fără gânduri, fără cuvinte, fără vreo expresie ce aș putea-o reproduce singură în oglindă.

Mă simt bine bălăcindu-mă în durere, dar îmi simt picioarele cum renunță la forță, mă întorc și mă agăț de umerii tăi. Cădem împreună pe fundul cabinei, ne unim buzele în ploaia caldă de vară ce ne acoperă pe amândoi. Ultimele haine pică de pe tine și, alături de alte fire de păr prinse în drumul lor, au înfundat scurgerea dușului. Începi să-mi miști trupul în locul meu, ridicându-l și lăsându-l în jos după poftele tale. Îți prind gura între degete, sărutându-o. Alunec odată cu jetul de apă pe pieptul tău. 
           Apa ți-a acoperit posteriorul și sună zgomotos în urma mișcărilor rapide ce-mi produc valuri de durere încâlcite cu o plăcere de nedescris. Aburul îmi împiedică ochii să te zărească. Captivă între pereții reci ai cabinei, așezată pe unul dintre ei, îmi răcoresc spatele cald, însă incapabilă să mă mișc mai mult decât un sus-jos rahitic. Mă întorc din nou, mă răsucesc, mă agăț de tine, ești tot peste mine, deasupra mea, înăuntrul meu, mă completezi. Apa pușcă printre cauciucul ușilor, inundând baia. Nu te opri!  

Violent îmi simt corpul zdrobit pe dinăuntru, dar nu te opri! Suport tot mai greu durerea ce mi se naște în vecinătatea stomacului ce a ros doar băutură înainte să pui mâna pe mine. Nu te opri! Te privesc, mă privești. Îmi strângi sânii în palmă, apropiindu-ți capul de gâtul meu. Îi săruți, lingând stropii de apă ce și-au găsit loc pe trupul meu și, după alte câteva mișcări, terminăm să ne unim brațele unul în jurul celuilalt.

Singura problemă e că tu nu știi ce tocmai s-a întâmplat în capul meu. Tu nu ai idee ce sclavă ți-aș putea fi, dornică de o dragoste ce doare. Tu nu ești aici cu mine, tu ești în alt loc. Este un joc ce mă arde, mă intrigă, mă face să-mi pierd mințile. Un joc ce îl joc singură între pereții groși ai imaginației mele.

Oameni rupți, fără viitor, căutători de speranță și culoare, ne distrugem prin fantezii, într-o furtună de sânge, una în urma căreia rămân cicatrici mult mai adânci decât cele lăsate de unghile mele pe un spate ce merită să fie torturat.