Morning reading

„-  You been following me?

          -   No, I go where you are.”   

Waiting for ever (movie)

Simt cum mă deranjează lumina ce s-a instalat în cameră, de asta mi-am împins pleoapele de pe ochii leneși și mi-am permis să văd. E o dimineață simplă, la fel ca celelalte. Ploaia nu s-a mai oprit de azi noapte, lovește încă în geam ca să o las să intre, iar vorbele lumii de afară devin din ce în ce mai clare cu cât mă trezesc, îmi invadează simțurile și pierd visul pe care voiam să mi-l amintesc. Cum ar fi dacă aș putea să visez realitatea, ca apoi să o pierd când mă trezesc în nebunia mea sănătoasă?

Dincolo de corpul meu corupt de gânduri crude și puțin frivole, îmbrăcată în tricoul meu, ea stă cu cartea pe genunchi citind liniștită. Își plimbă alene privirea peste rânduri, oprindu-se uneori pentru a-și îmblânzi vreo șuviță rebelă ce se strecoară între ea și carte. Cu un deget își urnește șuvița și, încet, o plasează după ureche, mângâindu-și în trecere ramele ochelarilor. Părul ei lung cade pe umeri, acoperind vânătăile abuzurilor mele de aseară. Am mușcat-o, am iubit-o, i-am perforat stomacul cu fluturii pe care i-am ascuns în săruturi.

Spre deosebire de ea, eu nu citesc cărți, citesc oameni, dar nu descopăr nimic nou în grămada de suflete cu care împart aerul.

Ea nu se pierde printre cuvinte, ci vibrează când acestea îi ling retina, trăiește acolo, intens, le acceptă mângâierea pe suflet chiar dacă unele o rănesc. Păcat că a devenit așa uzată de timp, citind și trăind atâtea secole, încât cred că dorește durere pentru a simți că este încă vie. Durerea mea e ea, e imposibilitatea de a o înțelege cu totul. De asta, culcate în patul nostru, durerile noastre se prind de mână, împleticindu-și trupurile mărunte pentru mai multă căldură.

Dar iubesc să văd cum pupilele i se dilată când întâlnește un cuvânt ce o șochează pe moment și cum își oprește răsuflarea recitind fraza ce a ridicat-o mai sus de banala realitate. Fără ea e ca și când aș trăi o noapte continuă, rece, drenat de sentimente, trăind cu un suflet sec.

Parfumul pielii ei de dimineață mă face să-mi doresc să mă lipesc de ea și să o simt, să mă înfășor în jurul coapselor ei, iar ea să mă poarte într-o altă lume, să mă târască prin toate stările și să mor pentru o clipă.

...își prinde buza între dinți, țintuită probabil într-un cuvânt ce i-a marcat puțina inocență pe care o mai are. Ah, mă înnebunește. E atât de mică, atât de fragedă, iar sângele îi colorează obrajii în nuanțe intense. Alături de ea, am redevenit copil și am ajuns bărbatul ce o iubește cu totul. 

-         Ce citești, iubito?

Şi-a smuls ca într-un spasm ochelarii de la ochi şi i-a aruncat pe masă.

-          Fifty Shades of Grey.

-          Arăți perfect și cu ochelari. Citește-mi și mie.

Îmi zâmbește timid, apoi începe.

-           „ – Ei, și acum ce ai de gând să-mi faci? murmură și tonul amuzant i-a dispărut.

Întind mâna și-l ating, atentă la expresia de pe fața lui. Geme în timp ce trage cu sete aer în piept. Are pielea așa de netedă și de catifelată...și dură în același timp...hmm, ce combinație delicioasă. Mă aplec înainte, părul se revarsă în jurul capului meu și în clipa următoare îl iau în gură. Sug, cu forță. Închide ochii, iar șoldurile îi se zvâcnesc sub mine...”

-          Asta citești...de dimineață? vocea mă lasă. Sunt de-a dreptul excitat. 

-          Îmi place să citesc...asta.  

Sinceritatea ei e dezarmantă. Cuvintele acelea venind de pe buzele ei, impactul lor, mă aruncă peste trupul ei. Îi văd obrajii roșii, iar în ochi i se vede dorința căutând-o pe a mea. O vreau lipită de mine până la ultimul atom. Doresc să o ating, să o simt cum se revarsă peste mine, să o fac să fie a mea.

Ea mă completează, e ceea ce îmi lipsea. De când am gustat-o prima dată, a devenit păcatul meu, secretul pe care trebuia să îl păstrez adânc, îngropat între buzele mele. După ea îmi tânjește trupul, după clipele în care ea e fericită, deasupra mea, schimbând salivă cu gura mea tăcută. Sufletul ei miroase a primăvară, pielea ei înflorește în contact cu degetele mele ce străbat drumul de la laba piciorului în sus, pe gleznă, pe gambă, pe coapsă și se opresc pe șolduri. O prind și o trag mai aproape. Nu am să mă satur veci să-i ating formele.

-    Citește mai departe!

-    „ Mă simt atât de puternică! Îmi dă o senzație re...” Ah!

-     Nu te opri!

-     „ reconforttttantă să-l ațâț și să-l testez cu gura și cu limba. Se încordează sub mine când îmi pliiiiimb gura în sus și în josul...” Oh, Doamne!...„sexului, trăgându-l tot mai adândc, cu buzele strânse ...iar și iar. - Oprește-te, Ana, oprește-te!” Nu te opri, nu te opri... „ Nu vreau să-mi dau drumul. Mă ridic în capul oaselor, privindu-l, șiiiiiii înc-, înceeep să gâfâi ca el, dar sunt confuză. Păi, parcă eu eram șefa, nu?”

Se zvârcolește sub atingerea mea, iar cu o mângâiere precisă, îi opresc creierul ca să fie necenzurată, comodă... Apreciez faptul că pot să fac parte din intensitatea ei, în plin desfrâu și dezlănțuire. Ușor își desprinde degetele de pe carte, aruncând-o jos, odată cu tricoul ce îi stătea atârnat doar pe gât, și mă cuprinde cu ambele mâini. Își lipește o mână pe pieptul meu, iar cealaltă o lasă să alunece în pantalonii mei.

Trupurile noastre veștejite, înainte despărțite de râuri de cute de cearceaf, trăiesc din nou, dar altfel, căci acum avem puncte comune ca ochii noștrii căprui și visători, brațele noastre prin care fuge sângele clocotind și buzele noastre, care nu se mai satură de iubit.

Eu mă hrănesc cu entuziasmu ei. Ador să-i simt pulsul, inima cum urlă de vrea să iasă din piept, înghițindu-mă. Îmi vine să o rup efectiv în două până nu mai respiră. Vreau să o privesc în ochi în timp ce și-o bagă până în gât și-i curge saliva pe lângă și în același timp vreau să i-o trag eu pe la spate, să o pot asculta cum geme înfundat, îndesându-se mai tare. Chinul ei, încercarea de a prinde câteo gură de aer, îmi ridică părul de pe mine. O nimicesc și îi place. Îmi place. Intensitatea e criminală, iar chipul ei e străbătut de atâtea expresii: plăcere, durere, împlinire.

Nu va mai fi distanță între corpurile noastre străine, iar liniștea nu va pune niciodată stăpânire pe niciunul, căci nu am să o las să mai fie ea și nici eu nu voi mai fi eu, ci de acum suntem noi.  

-          Nu mă lăsa să-mi fie dor prea mult de tine, de corpul tău, de căldura ta. Vino aici. Obișnuiește-te să dormi în brațele mele, să citești în brațele mele, că aici vei rămâne toată viața.





Sursă inspirație:  http://perfecte.md/article/sex/orgasmul-ridicat-la-rang-de-arta-e-vulgar-sau-incitant-experimentul.html și cineva anume ;). Mai jos aveți experimentul: