Multitudine de ganduri

Te-as cauta ingrijorat umbland somnambul pe acele drumuri printre a caror crepaturi farame din tine si-au lasat parfumul.Voi strabate in lung si in larg acest oras,inconstient,amagit de realitatea in care ma aflu.
Nu pot scrie despre fericire,e un pacat ce il pot doar trai din cand in cand,si atunci nu reusesc sa imi deschid suficient de mult porii pentru a o lasa sa se instaleze cum se cuvine inauntrul meu.
Ne pierdem in timp,in emotii,in vibratii cu sensuri contrarii,iar in final ajungem de unde am plecat,la acelasi corp gol pe dinauntru,regretand probabil inactiunile si/sau actiunile noastre.
Oricat m-as maturiza inima imi ramane in acelasi stadiu pur,ravnind la inocenta lumii,cautandu-si alinarea in bratele tale uitate de afectiune. Acele brate ce au cuprins atatea trupuri fragede,fara vlaga,ce doar au reusit sa-ti strapunga vicleneste inima-ti stupida. Nu rade!Recunoaste ca toti avem o inima stupida,incapabila sa decida cand e bine sa lase sangele sa pompeze altceva decat oxigen in corpul nostru,incapabila sa dilueze acele momente in care lumea se rupe in mii de bucatele direct sub ochii nostrii inlacrimati.
Povestile cu zane,magi,printi si printese s-au cristalizat in mii de costume de Halloween,dar nici urma de acestea in lumea reala.
Un sirag de pietre de gatul meu atarna,iar greutatea lor ma pune in genunchi,zbier spre cer,caut inca lumina,cu ochii larg deschisi privesc imprejur: iluzii si neimpliniri,inimi zdrobite,zambete sterse,trupuri ranite si ochi fara sclipiri nastem indiferent de anotimp.Ar trebui sa nu mai condamnam pe nimeni pentru trairile noastre,nici macar noi nu suntem vinovati.
Ma zbat sa arat lumii cine sunt,avand mereu incercari zadarnice de zbor,si multe foi rupte cu ganduri si mesaje neterminate,netrimise,ce asteapta sa fie uitate.
As vrea sa uit multe,as vrea sa pot reinvia alte ganduri.Ce neinteleasa ma simt acum!Nici macar eu nu ma inteleg,fire optimista,patetica!
As vrea sa pot da o logica la tot ce simt in momentul acesta,ma gandesc la prea multe;mi se scurge energia,degetele imi sunt reci,scriu aberatii,traiesc in delir,visez ca traiesc altfel,ma agit cu un scop sa ma sting sub presiunea gandurilor ce ma seaca.Camuflez sentimente,cautari in van,stupide drumuri...
Opreste-ma !

Viata,sinusoida in plan 3D

Prea multe intrebari ne seaca intelectul zi de zi.Noaptea ne framantam sa gasim solutii la ceea ce a fost sau ceea ce va veni maine,poimaine si chiar peste un deceniu. Incercam sa ne punem viata in ordine,astfel indosariam amintirile pe categorii : placute si neplacute,in ordine alfabetica,cronologic,numerotandu-le I,alin1.,2,3,...,II,III s.a.m.d. apoi le punem la pastrare,rasfoindu-le doar atunci cand gasim momentul oportun dezgroparii lor.Unele le pierdem,fiind acte de o importanta mai redusa,incat detaliul poate fi radiat din sistemul nostru complex.
Pasim prin viata,ne plangem mereu cand ajungem mult prea jos... viata nu e o linie dreapta,nici un drum lung ocolitor de la tel,e doar ceea ce este.
Eu ma gandeam ca e o sinusoida,care nu este intotdeauna in acelasi plan, nu are intotdeauna aceeasi dimensiune.Toti avem sentimentul ca urcam si coboram,dar ambele actiuni pentru fiecare individ in parte are o alta modalitate de derulare.
Adevarul e ca multi au incercat sa o defineasca,poate sa ajute umanitatea indemnandu-o la acceptare,multe definitii chiar ridicole,dar plauzibile.De ce sa ne pierdem vremea incercand sa o definim inloc sa o traim?
Viata ne irita,ne gadila receptorii ca sa evoluam,sa iesim din stagnarea obositoare.
Totusi adaug cateva din cugetarile ce mi-au atras atentia:
* Viata e scurta, de aceea este si scumpa. Pretul vietii a aparut de la putinatatea ei.
*Viata-i o gluma foarte serioasa.
*Viata cu adevarat traita este in trecut sau in viitor - prezentul este un interludiu... un straniu interludiu in care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim.
*Viata este un singur drum in spatele nostru, dar o multime inaintea noastra.
*Viata este o consumatie - unii consuma, altii se consuma.
*Viata este o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacrimi langa zambet, punand zambet langa plans.
*Privesc viata precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea sa nu ajung la destinatie, dar macar merg la clasa intai.
*Viata noastra este rezultatul alegerilor pe care le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalti factori, inseamna a da acestor lucruri puterea de a ne controla.
Sunt sute de cugetari,pentru ca sunt tot pe atatea puncte diferite de vedere,poate si mai multe dar multi nu le-au lansat in lume.
Maine va iesi soarele,chiar daca va fi printre nori,poimaine va iesi splendid pe bolta cereasca incalzind pamantul,iar raspoimaine se va intuneca iar.Nu ma tem...pot sa cred ca sunt acum un om mare.
Noi trebuie sa dam piept cu viata nu altcineva,iar daca acel individ ne "apara",va cauza linsarea singurei noastre sanse de a trai intens, simplu, complicat, altfel, oricum.

Dear diary...

Astazi am murdarit astfaltul cu creta.M-a obligat mama sa-mi gasesc o ocupatie,ca sa n-o mai deranjez de la faurirea celui mai mare goblen al sau.N-am apucat sa vad decat foi cu semne,perforate de ac.
In fata blocului era pustiu.Trecuse ceva timp de cand m-a lovit baiatul vecinului cu piatra in ochi.Voiam sa-i spun ca l-am iertat,ca vreau sa ne jucam Matopant.
"Probabil e inca pedepsit."
Din trusa mea de creta lipsesc cateva culori.Le-am consumat saptamana trecuta la concurs.Oare ti-am zis draga jurnalule ca am luat locul 1? Cu cata fericire am muscat din ciocolata premiu.
Astazi ...am sa-mi desenez familia.
Pe mama la bucatarie.Ador cand imi gateste.Face cea mai buna mancare,iar prajiturile...prajiturile sunt formidabile.Nu am curaj totusi sa-i spun in fata ca o iubesc.
Pe tata am sa-l desenez lucrand la masina,caci mereu el lucreaza,ba afara in gradina,ba in pivnita mesterind piese,ba la servici.Am mesterit si eu ceva saptamana trecuta.Am luat o bucata de lemn si am pilit-o pana a iesit o sculptura in miniatura,dar nu ma intreba ce simbolizeaza.
Pe sora mea am s-o desenez dansand. Mereu danseaza cu muzica la maxim.Eu stau pe scaun si o privesc cu invidie,in timp ce ea isi flutura haotic bratele,indemnandu-ma sa ma alatur ei.Mi-e rusine sa dansez in fata ei! Dar in schimb anul trecut,cand aveam 10 ani,caci acum am 11 si sunt mare,am inregistrat o caseta.Voiam sa le facem un cadou special parintilor de Craciun.Am inregistrat 22 de colinde,de la 22 la 1 noaptea.N-am sa arunc niciodata caseta,mai ales ca la sfarsit se aude rasetul meu de copil de 10 ani.
Apoi pe mine,alaturi de calculator.Da,am calculator!Desi l-am stricat pana acum de 5 ori.Dar n-am vrut!Oricum o sa incerc sa-l mai las din cand in cand,dar imi place ca ma joc "Lion King"si"Capetown".
Chiar daca mai mereu sunt capra neagra a familiei si fac numai prosti,nu-mi aranjez hainele pe scaun,stau mult la tv si calculator,nu dorm de amiaza,sparg oglinzi,imi epilez mustata cu scotch sau vin acasa batuta si lovita(oricum mama o singura data am venit cu capul spart),cand am sa cresc mare am sa-mi aduc mereu aminte de lucrurile acestea... si am sa devin doctorita,pentru ca imi place sa am grija de oameni.

Printre altele...

Se desprinde din moarte frigul racindu-mi radacinile si vorba.Imi schimba culoarea pielii,palmuind-o zdravan ca pe frunzele rosiatice ce isi dau duhul pe langa mine.
Mi s-a racit trupul,caci inauntru mucegai nasc lipsita de aer.Infofolita cu textile moi,imi fac loc printre multimea de fantome cenusii ghidate de emotii pe cararile vietii.

Deasupra mea cerul se lauda-n culori vii transpuse in capodopere autentice,gadilandu-se pe alocuri cu nori de un alb pur.
Cat as vrea sa ma agreseze o ploaie sub densitatea ei!Poate asa as putea da drumul lacrimilor pe obraz fara sa vada cineva ca plang.
Oasele imi sunt zdrobite de oboseala,mintea mi-e inundata de stres,pasesc prin vina si nu-mi gasesc locul. As muri odata cu natura in toamna,dar nu acesta este misiunea mea.Si daca as muri as reinvia din cenusa pentru a-mi duce la capat misiunea. Nu sunt suparata,doar frustrata ca nu inteleg intotdeauna tot.Nu stiu mereu sa ma descurc in diferite situatii,nu stiu sa reactionez intotdeauna pozitiv.
Imagini si sunete ma lovesc de pretutindeni,...incotro?

Acasa=Inchisoare

Prizonier...traiesc in tumult si in haos.Soptesc intunericului sa ma desprinda de soarta,stergand orice urma de vina,neputinta sau imperfectiune.Prizonier langa o bruta ce-mi roade neincetat sperantele,imi innegreste gandul,imi tortureaza spiritul,afisandu-si dantura proasta,imbalsamata cu usturoi.
La ferestre bari de fier ai pus,ca lumea de afara sa nu ma ajunga vreodata.M-ai izolat inauntru,oprind caldura din sufletul tau caci consumai energie. Fiecare crapatura prin care se zarea lumina,ai infundat-o cu conceptiile tale despre un viitor mai sigur si prosper financiar.Cartea mea imprumutata ai rupt-o in bucati,zicand ca ma indepartez de dogmele familiei.Asa am ramas fara celelalte carti prin care puteam sa-mi satur sufletul de cunoastere. Mi-ai ranit prietenii,ocarandu-i si strigand in gura mare neajunsurile lor pamantesti.Dreptate ai mereu doar tu,un copil nu poate decide pentru el.

*-Poti sa ma injuri,sa ma jupui prin cuvintele tale ,poti sa-ti exteriorizezi dorinta ta nebuna de a ma lovi,poti sa ma blestemi in cate limbi stii,poti chiar sa ma declari o carpa,poti chiar sa ma renegi...M-am saturat sa-ti sadesc mormantul aflat in mintea mea.Te las sa te scalzi in nebunia ta,iar eu te voi compatimi dintr-un colt.Tu crezi ca totul se rezuma la supravietuire...La ce lanturi grele ai pus pe mine,si eu as crede acelasi lucru. Mi-ai calcat in picioare copilaria,aducandu-mi raiul mai aproape de piele,lovindu-ma...Am crescut doar in ochii mei. Renunta sa crezi ca toti iti vor raul,da-mi voie sa spal numele tau murdar de sange si invata sa ma imbratisezi din nou.*

Un ultim strigat

Inchide ochii si dormi.Nu-ti mai numara regretele pe degete.Trecutului sapai mormantul.Inchide ochii si viseaza.E singura cale de a prinde fericirea.Arunca gandurile negre in intunericul uitat din tine.
Esti rece copila,nici caldura de august nu-ti poate reinvia sufletul,doar tu.Trupul e doar o marioneta impinsa de soarta,de karma,de dharma,de nimic.Iar viata...viata este plina de iluzii si false legaturi,care ne impiedica sa ne unim cu ce e etern si imuabil.
Mereu ne obosim creierul cu preocupari triviale,ducandu-l intr-o disperare muta, intunecandu-ne fata,in final,cu seriozitate.
Ne zbatem sa traim o existenta zilnica mediocra,crezand ca toate se rezuma la sex,bani,influenta si popularitate.

Nu sta cu capul in pamant,ridica-l si vei vedea oportunitatile.Invata din nou sa imbratisezi optimismul acela ce uneori parea absurd. Chiar daca vantul prafuit arunca in fata ta doar durere,inchide ochii si treci invingatoare.
Renunta la naivitate,invata sa spui nu,caci nu poti avea incredere in toate sufletele spulberate de banalitate.
Nu te scufunda prea mult in realitate,permite-ti sa visezi,e vital.

Te intrebi de ce nu poti uita unele imagini ce iti zguduiesc structura?Dar de ce nu te gandesti ca poate acele imagini,ce deja par a fi in ceata,au un rol in tot haosul care-l descri mereu in postarile tale? Ele te marcheaza,schimbandu-ti perceptiile,gandurile si tot ce te defineste ca individ. Toate au la baza un scop divin,tu doar traieste-le.
Traieste clipa,ca si cum ar fi ultima.Ar trebui maine,de cum te trezesti sa-ti zici"Daca asta ar fi ultima zi a mea pe Pamant,ce vreau sa fac?"Ciudat cum multi bolnavi,cand afla ca vor muri curand, se schimba,avand o pofta de viata nemaintalnita pana atunci.
Poate ca deja ai realizat ca noi,umanitatea de pretutindeni,nu ne nastem cu aripi,nu ne indreptam spre ceva anume. Sti,azi ti-a zis cineva ca toti ne nastem cu un scop,dar ne pierdem pe carari,dar la urma cu totii ajungem tot in acelasi loc! Nu e ca si cum cineva ar sta sa ne scrie povestea,cu lux de amanunte.Noi suntem coli albe,iar in mana detinem penelul sa ne scriem povestea. Ciudata e lumea,doar pentru ca avem diferite credinte,gusturi si unghiuri asupra intregii vieti.Asta ne da unicitate,ne individualizeaza.
Asa ca nu mai sta plictisita,privind stelutele fosforescente de pe tavan,nu mai sta tacuta in coltul tau sumbru,nu-ti mai ascunde privirea sub sapca veche,nu mai lasa criticile sa-ti strapunga gandul,asculta tot,infruntati temerile zilnice,alunga ceata autodezamagirii si reinvie!

Mai mult decat un suflet sifonat

Sunt mult mai mult decat un suflet sifonat ca o hartie...Dupa un tipar mi-ai rostit numele si,comparandu-ma cu altii,mi-ai ghicit intreaga viata,strigand in gura mare ca ma cunosti...

Eu vad culorile scaldate in ceata,
simt fluturii vii cum isi misca melodios aripile in sangele meu cald,
am degetele minuscule cu care incerc sa prind corzile ruginite de chitara,
uneori mi-e teama de reflexia mea in oglinda,
dorm mereu inghesuita ca sa ii fac loc ingerului langa mine,
tresar/cad mult in vis,
beau suc fara acid,
ma ametesc de la un pahar de vin,
imi place sa cant,desi nu am mai facut-o de mult timp,
plimbarile lungi sub amprenta rockului ce-l ascult,
urasc certurile,violenta...
ador sa fiu sarutata pe frunte si mangaiata,
prefer desenele animate in locul filmelor,
iar daca sunt cu adevarat fericita,rad ca un copil cand sunt gadilita,
iubesc stropii de ploaie care curata in calea lor toata mizeria,
imi place ceaiul cald cu lamaie...
colinda mea preferata e "In cetatea imparateasca",
singurul sport ce-l practic e dansul,
leu ca zodie...dar niciodata nu m-am comportat conform "schitei",
nu inteleg,pentru ca nu vreau,politica,
am trecut prin liceu ca o fantasma,
imi place sa gatesc,iar curatenia la mine nu dureaza mai mult de o zi,
stau ore in sir la calculator,
cand plac o persoana nu am cuvinte sa-i vorbesc pentru ca imi las ochii sa o soarba,
cand vorbesc...vorbesc mult si prost,
moto-ul preferat:"Diferite persoane.Diferite forme de nebunie.",
prefer sa cred ca pot schimba persoanele,
vorbesc sincer,
imi plac caii,
de cainii vagabonzi mi-e frica,
naivitatea ma prapadeste,
nu beau cafea,
nu fumez,
discut nu ma cert,
am o pasiune pentru ingeri si demoni...
invat repede si sunt deschisa,
*
**
***
dar...raman aceeasi pentru tine,inghesuita alaturi de celelalte siluete tragice din viata ta. Nu e vina ta ca vezi doar o parte din coperta lucioasa ce o scot in public,nu e vina mea ca vad doar pagini rupte din tine...Pedepseste timpul ce ne-a adapostit pe rafturi diferite!