Gand la miezul noptii

Totul explodează în urma mea, producând dezastre umede cu sânge proaspăt. Îmi număr prietenii realizând cu stupoare că încet, încet s-au pierdut râzând în fumul ieftin de smoke.

Imparțial zâmbesc în van la fiecare șoaptă ce o resimt de pe marginea turnului pe a cărui structură destinul m-a înălțat. Marginea sa ruginită mă duce în delir, înăbușitându-mă în gânduri nevrotice. Refuz...trebuie să trăiesc.

Desi totul bate înspre ruine, realizez că am dreptate. Nimic nu e perfect, oricât am trage de sfori ca să ridicăm la final lumea în picioare, aplaudând zgomotos.

Rămân așa cum sunt, deși uneori mă încurc în cuvinte, deși alteori mă trezesc cântând fals pe o piesă sau, pur și simplu, sunt prea naivă și cred în toți; și iar și iar revin să-mi număr prietenii, iar ei se pierd în fumul ieftin de smoke.