vineri, 27 martie 2009

Se uscă trandafirii…

Se uscă trandafirii,
Petale moarte cad,
Cad limpezi picurii
Din nori,dar in zadar.
Negru e pământul,
De fum e împânzit
Şi graurii nimicidu-l
N-a mai rămas nimic.

Se uscă trandafirii
Dispar din astă viaţă,
Cad limpezi picurii
Din nori ,ultima dată.
Aburi urcă spre cerul
Pătat cu câte-un nor,
Negru e pământul
Plin de grauri şi nămol.

Petale moarte cad
Şi-n vânt se descompun,
Acoperă-n zadar
Pământul…este brun
De fum e împânzit
Ce haotic se întinde
Peste văi,dealuri,în vid,
Întreg pământul stinge.

Cad limpezi picurii,
Din nori sunt aruncaţi,
În sânul naturii
Ca îngeri vinovaţi.
Graurii cântă-n coruri
Spre aburii ce se ridic’
Nimicind pământul in stoluri
N-a mai rămas nimic.

Din nori, in zadar
Limpezi picuri năvălesc,
Petale moarte cad
Şi-n vânt se prăpădesc.
Speriat e însă cerul
Ce plânge acum mut,
E frate cu pământul
Dar l-a uitat prea mult.

N-a mai rămas nimic
Negru e pământul
De fum e împânzit.
Şi graurii uitându-l
Se duc în zarea-naltă
Croncănind uitării
Din nori,ultima dată
Se uscă trandafirii.

LostAngel17/02/2006

Reckaze (la "Mic") vs. Politica

Ce e politica?...E un ceva care ar trebui sa te preocupe si pe tine, ignorant sau erudit, elev sau profesor, sofer sau biciclist, gunoier sau medic.Poate casti de fiecare data cand in jurul tau se discuta despre diferite alegeri, orientari politice, fiind genul care se leaga de alte detalii care se leaga intr-o oarecare masura de politica, gen: “basescu si-a tuns suviţa” sau “obama s-a lovit la cap in timp ce se urca intr-un avion”.Te regasesti?Foarte probabil.Totusi ai putea sa citesti pana la sfarsit ca sa vezi ce parere are ticnitul asta din clasa a x-a despre politica.
O sa incep cu referiri la anumite regimuri politice, mai exact cu democratia, fiind cea mai raspandita si agreata forma de conducere.Domnul Bacila, profesorul meu de istorie, zice ca “schioapa, surda, oarba sau cum este ea, trebuie sa o acceptam ca e mai buna decat celelalte”…In mare parte sunt de acord cu dansul, democratia fiind singura forma de conducere care te avantajeaza ca om oferidu-ti o serie de drepturi si libertati, si totusi, te dezavantajeaza daca esti un simplu cetatean.De altfel, singurii pe deplin avantajati sunt cei de la conducere si cei care detin asa numitele “pile” la oameni influenti, politici sau afaceristi de succes.Acesti oameni au grija sa mentina starea de haos total in randul societatii si a institutiilor ei.Astfel, tu, ca simplu cetatean, te poti trezi fara bursa la facultate din cauza ca un anumit candidat are un tata care e prieten cu cineva care e var indepartat cu altcineva care are o anumita influenta asupra conducerii universitatii respective si tu, poti aseza la loc in dosar nenumaratele diplome la concursuri si activitati extrascolare, premiile si distinctiile primite corect.La fel se intampla si atunci cand iti cauti loc de munca sau astepti nu stiu ce fond din partea statului.Sunt sigur ca si tu cunosti nenumarate cazuri de genul asta si ca te intriga intr-o oarecare masura sa vezi cum locul meritat de unii este luat pe nedepret de altii mai “descurcareti”.
Ne-am obisnuit deja ca parlamentarii sa se trezeasca doar atunci cand trebuie sa mai voteze o lege care ii avantajeaza in cea mai mare masura pe…ghici cine?asa e, tot pe ei.Eu unul, vreau sa ma dezobisnuiesc sa vad cum acesti domni etern obositi si invinsi de somn sunt platiti din banii parintilor mei si ai tai, sa-si mareasca anual pensiile diminuandu-le pe cele ale bunicilor nostri si exploatand cat pot banii lor, punand diferite taxe ca “taxa pe viciu”, “taxa de mediu” etc…Românul de rand insa, dupa 50 de ani de manipulare si spalare pe creier, se straduieste sa ignore aceste abuzuri considerandu-le insignifiante si ramane tot la “pachetul pe zi” sau la doza de alcool zilnica, uitand uneori chiar sa manance in favoarea acestor mici delicii.
“Surda, schioapa sau oarba”, democratia ramane net superioara celorlalte forme de conducere, dintre care amintesc comunismul, fascismul, nazismul, franchismul etc.Democratia macar imi permite redactarea si publicarea acestui articol si ma lasa sa sper ca pot schimba ceva prin el, ca poate isi vor da si altii seama ca cei de la conducere profita de ignoranta lor servindu-si interese proprii, chiar daca asta inseamna sa le ia painea sau tigara de la gura.
Marea majoritate a populatiei romaniei e caracterizata de o stare avansata de letargie, iar cei care mai tin ochii deschisi, prefera sa-i inchida in fata nenumaratelor abuzuri si nedreptati care se fac in justitie, politica, invatamant, medicina s.a.m.d.Ar fi bine ca cineva sa anunte trezirea odata, ca putem schimba ceva, putem sa ne facem singuri ordine pentru inceput “in ograda noastra”, apoi, putem genera o schimbare a mentalitatii comune prin o largire indiviuala a orizonturilor.
Pentru cine am scris chestiile astea?Pentru tine, desi probabil nu dai doi lei revista asta sau pe articolul meu.Acum nu mai conteaza, deja m-am stors si dupa o ultima corectura, public cacatul asta si o sa inchei citandu-mi un prieten.

“Desteapta-te romane ca esti mult prea prost!”

joi, 26 martie 2009

Fericirea...si fetzele ei

Eii,ca tot studentul mai dau si eu din cand in cand pe la cursuri.Insa 4 ore cu aceelasi plictisit profesor nu e un lucru atat de placut.Asa ca mi-am gasit alte preocupari:desenam,compuneam versuri si filozofam pe baza relatiei ce o am in prezent cu un anume EL.:X. ok? sa nu deviez...:). Am ajuns apoi la intrebarea ce e fericirea? O da...Astfel,am rupt o foaie ,din caietul plin de cursuri incomplete inca din anul intai,si am dat-o la putinii colegi cu care imi imparteam plictiseala. Asa ca,avand acordul lor,scriu:

Jan:"Pentru mine fericirea nu inseamna nimic altceva decat o stare in care sunt mai OK decat atunci cand sunt trista.Insa,belive me ca imi este frica sa fiu fericita pentru ca stiu ca nu tine mult aceasta fericire.Probabil nu am cautat-o unde trebuie si probabil fuge de mine asa cum fug eu de ea."
Oana:"Pai ce sa spun...fericirea e cand ai pe cine sa iubesti, sa respecti si chestii dinastea...bla bla...(bineinteles sa fie si reciproc) si atunci cand intalnesti persoana care sa te inteleaga asa cum esti sau ceva de genu'...cand esti la casa ta,cu familia ta...bla bla...probabil ca asta este o parte din fericire.
Costy:"Fericirea inseamna lovele."
Sorin:"Bani,femei si bautura."
Marius:"Pai eu sunt fericit atunci cand imi creste populatia la Travian."
Rares:"O stare de bine general si deplina multumire,cu standarde diferite de la individ la individ."
Alin:"ceva efemer si o stare asemanatoare,starii de ebrietate, o ameteala ce te imbata si te face sa te simti bine."

miercuri, 25 martie 2009

Secrete...

Interesant cum fiecare om e insasi un cimitir al propriilor secrete si nu numai...Nenumarate morminte ingropate unele mai adanc ca altele.Le punem intr-un loc bine si incercam sa le dam uitarii pecetluindu-le cu indiferenta. Uneori spargem sigiliul ,poate inconstienti de repercusiunile ce se pot declansa, si tot ce ramane e un mormant gol ce asteapta un alt secret. Totusi,aveti grija unde va odihniti secretele.Sunt prea multi hoti de morminte.

luni, 23 martie 2009

O noua zi ...de luni

Cu greu m-am decis sa ma trezesc inca de la prima ora.In timp ce alarma suna refuzam categoric sa ma trezesc gasind fel de fel de scuze sa mai raman prinsa intr-un taram ciudat. Si pana la urma...m-am trezit cu gandul sa incep sa scriu aici.Uneori imi zic ca nu va citi nimeni ceea ce e scris aici,insa de ce sa ma gandesc la asta? L-am facut pentru mine si atata tot:).Ma inspaimanta ziua de luni.Am impresia ca toate trebuie sa le repari incepand cu astazi,atatea lucruri si probleme...Dar,avem o saptamana la dispozitie si un intreg arsenal de treburi care o sa ne ocupe tot timpul din lume ca sa nu fim plictisiti.

duminică, 22 martie 2009

Demonul meu…sau îngerul nimănui…



Picuri roşii demonic plesnesc pământul,
O întreaga armată de pe mână mi se prelinge.
Nu mai simt nimic... nici măcar tăişul
Cu care-am scris haotic un singur nume.

Îl voi purta mereu în lumea mea cea gri
Făr' de îngeri, demoni, umbre şi stihii...
Mereu vei fi cu mine, chiar dacă tu nu ştii,
Te voi chema neştiutor şi tu în vis vei răsări.

Pe podeaua rece, înghemuit în colţul meu cel şters,
Îngân acelaşi cântec, aceleaşi versuri făr' de sens...
Aş ucide timpul doar să te pot ţine lângă mine
Neputincios strig: "ucide-mă... că-n braţe nu te pot ţine!"

Îţi văd umbra spre mine păşind încet,
Aud podeaua sub paşii tăi gemând,
Zâmbesc nebun umplut de frică, incert
Te conturez în mintea-mi făr' de alt gând.

Şi te apropii lângă inima-mi amară
Prizonieră-n trupul meu gol şi muribund,
În beznă te simt zâmbind ca odinioară
Şi glasul tău dulce îl aud vibrând.

Cu spatele spre mine te găsesc în noapte,
Ca un cadavru în braţe mi te stingi,
Tremur gol lângă tine printre miile de şoapte,
Pierdut te rog încă o dată să mă atingi...

Iar tulburii mei ochi privesc în van
Dulcea căldură să ţi-o prindă,
Dar tu taci... tremuri şi cazi
Ca un demon departe de lumina lină.

Singur mă simt alături de corpul tău rece
Lasă-mă să-ţi sărut buzele de mormânt!
De mult mi-am dorit ca frigul să plece
Iar tu să devii al meu înger sfânt.

Cu mâna tremurândă trupul ţi-l cerc,
Formele tale din gând mi se trezesc,
Să prind în palme chipu-ţi încerc
Dar dispari de-ndată ce-l găsesc.

În fumul de ţigară formele-ţi pierd
Şi-ncep să-mi muşc scârbit buzele rănite
Nu cred vreodată că aş putea să te iert
Că nu vrei sau nu poţi să mă iei cu tine.

Sufletul tău în păcate se scaldă fericit,
Dă-mi voie să râdem în dulcea lor agonie,
Ia-mă cu tine împreună să păcătuim
Cedând enigmatic în a inimii nebunie.

De ce nu poţi să mă înţelegi?
De ce mereu trebuie să mint că te urăsc?
De ce nu poţi numele să-mi strigi
Fără să-mi zici apoi că mă urăşti?

Ca un ciuline de viaţa mea te-ai prins,
Malefică fiinţă dulce răzbunătoare,
Cu spinii tăi mărunţi pielea mi-ai atins
Şi plâng adesea că durerea nu moare.

Curge sângele meu cald pe podeaua rece,
Delirez în lumea mea sihastră pe neştiute,
Cu silă-mi privesc cavoul plin de odisee
Gravate pe poze, pe lucruri, pe inimi pierdute.

Răvăşit de amintirile mele nebune
Vocea ta halucinantă o caut absent
Neînţeles sunt, neînţeles voi rămâne
Izbind nepăsătoarea lume violent.

Cu puţina mea viaţă ce încă-mi curge prin vene
Pe aceeaşi stradă ticsită cu bălţi mă plimb incert
Aceiaşi paşi obosiţi îi târâi purtat de o lene
Iar în urma, siflant, stropi de sânge se aştern.

În spatele meu mi se ridică umbra
Şi-n praf, supusă, calcă odată cu mine
Printre mucuri de ţigară îmi pierd urma
Îngheţat tresar când te-ntâlnesc pe tine.

Viciu eşti pentru demonul din mine
Păcat că tu nu vrei asta să înţelegi
Ţi-aş face zilele de bucurii pline
Însă tu cu dispreţ mereu mă îndepărtezi.

În ochi te privesc... acum recunosc
Că ei ard mocnind ca flăcările iadului
Aş vrea să ştii cât de mult te ador
Demonul meu... sau îngerul nimănui.

Mă pedepseşti amarnic când tu poţi să zâmbeşti
Suflet făr' de vină, pustiu ca mine pe acest pământ,
Nu mai zâmbi, te rog... că ai să mă îmbolnăveşti
Şi inocent am să surâd îndelung, de tot uitând.

Rod viermii al meu suflet vinovat
În urmă împroşcând venin
Tăcut-am până acum... disperat
Caut de la tine un simplu alint.

Mii de îngeri am rugat drumul să-ţi păzească
Să-ţi sărute paşii în fiecare dimineaţă
Ca-ntr-una din ele lângă mine să te găsească
Lipită de trupu-mi şi cu mâna pe faţă.

Nimic nu pot înţelege, căci tu nu vorbeşti pe-nţeles
Mereu cuvinte deşarte de pe buze ţi se preling.
Va trece un timp surd peste noi... şi-ncet
Mă vei uita, iar eu voi plânge al meu destin.

Tot ce-mi doresc e să te am aproape
Să te alint, să te sărut cu dor pe pleoape
Lasă-mă lângă tine... te rog... nu vreau să te pierd
Strânge-mă în braţe că altfel nu pot să te iert
LostAngel dec2007

Buna...

Mda...un nou blog printre milioanele si poate chiar miliardele de blog uri ce s-au format si poate se creaza chiar in momentul acesta.Nu promit nimic spectaculos aici.Mi-am propus ca aici sa fie scrisa viaţa si ideile mele cu privire la întreaga lume ce trăieşte în jurul meu...O voi studia din umbra,criticandu-i defectele, voi rade si voi asterne fiecare cuvant cu grija altfel incat cei ce vor vizita acest blog sa-mi cunoasca gandurile si implicit persoana.