sâmbătă, 27 iunie 2009

Vise si ganduri interzise...


Se risipesc watti ,prin sutele de pompari de ritmuri,cuvinte,stari,in creierul meu epuizat sa mai gaseasca motive pentru estomparea unui sentiment fragil.
O alta zi s-a ofilit,o alta crima comisa de febrilul soare la suflarea luminii sale caline,lasand intunericul sa acapareze toata lumea din jurul meu.
In drumul meu vad cum se zbat sa-si aprinda filamentul becurile ieftine cocotate strategic pe stalpi.Se aprind ca sa-mi aline singuratatea,dand nastere unei umbre diforme care,supusa,calca prin praf odata cu mine.
E noapte iar...aceeasi eu,insa deformata de ganduri si obsesii ce imi tradeaza pasii marunti.
Urasc ca ma gandesc la tine! Nu ai nici un drept sa-mi invadezi intimitatea, visele, sperantele, adevarul. Sunt vise si ganduri interzise!
E ca si cum ai pus stapanire pe fiinta mea,obligandu-ma sa traiesc in arsita,mereu insetata sa te vad.
Tresar de fiecare data cand iti simt privirea masurandu-ma parsiv,ma pierd inecata in retincenta.
Intrigi dureroase,atingeri tandre,saruturi interzise,priviri ascunse,toate ne-au luxat spiritele banale...
"Iti aluneca alegoric degetele pe coapsele mele frivole,iar buzele tale saruta ferm toata pielea rasarita de sub hainele mele viabile.
Imi pierd euforic cunostinta sub presiunea corpului tau angelic...Ma scald in senzatii si vibratii de beatitudine,urandu-te pentru ceea ce simt."imagini obscene ce se deruleaza pe peretii cladirilor mucegaite luminate de aceleasi becuri subrede.
Anemic caut sa revin la realitatea severa pe care o imbratisam in fiecare dimineata pana sa te cunosc .Sarutam impacat mana lumii,traind sub sablonul de carton ce mi-l oferea,mergand in rand cu majoritatea supusa trivial.
Involuntar ,poate, ai ramas captiv in visele si gandurile mele interzise.Ramai printre ele,disimuleaza incontinuare stari de perfecta sincronizare cu lumea inconjuratoare, iar apoi poate ne vom reintalni pe drumul luminat de filamente vibrante invadate de insecte pasionate de caldura si lumina.

Ma vor prinde...




Tresare pamantul sub picioarele mele framantat de atata fuga.
Inghit in sec acelasi venin efervescent dizolvat in saliva si in timp ce aluneca malefic pe gatul meu aspru ma schimb...

Devin ,sau sunt, perfida. Ascund sub dress-ul negru de matase o lume imperfecta, patata cu umbre,secrete,nimicuri si minciuni. O lume ce trebuie sa ramana in intuneric,e o parte din mine ce trebuie tinuta sub cheie.

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ura,o ura imensa combinata cu gelozie, invidie,minciuna,desertaciuni?

Eu simt ca sunt proprietarul acestor sentimente,fac involuntar parte din mine,insa...nu vreau ca ele sa vada lumina blanda. De ce sa le intind pe masa? Mi-as scoate probabil inima ca toti cei ce se afla in ea sa faca disectie,analizand fiecare sentiment ce pompeaza watti in creierul meu obosit de atata logica si minutiozitate.

Le simt puternic cum lovesc cu pumnii trupul meu de ceara,urland sa le dau drumul,sa iau cheia ruginita si sa le deschid usa spre voi.Vor sa-mi inegreasca ochii,poate asa voi stii ce culoare au ochii mei deoarece nici dupa 20 de ani de profunde examinari nu pot sa le definesc culoarea.

Nu stiu daca ma vor cuprinde complet aceste emotii,ce par uneori imposibil sa le dobor, insa pana atunci...zambesc pentru ceea ce am realizat,pentru ceea ce sunt azi.
Cu toate ca prezint reactii ce fac parada in mine, ma simt capabila sa fug pe acest teren, sa-mi iau avant ,ca apoi sa sar peste gardurile vietii.

marți, 9 iunie 2009

Subintelesuri...


M-am ratacit incet printre frunzele de conifere,fugind pe cararile acoperite strategic de crengi cu panze de paianjen. Fugeai si tu,iar in urma ta miscarile pamantului dezarmau creaturile spre retragere si in final...pe mine.
Picioarele refuzau sa mai inainteze,glas nu aveam sa te chem inapoi...Ai plecat in graba lasandu-ma, fara aer, undeva departe in urma ta.

Ca un cadavru m-ai lasat la umbra unui copac batran pe a carui scoarta era brodata inima altor trecatori,sperand ca viermii sa-mi adaposteasca fiinta inauntrul lor cat mai repede,ca toata slabiciunea mea sa decada,ramanand doar singura structura tare din mine,scheletul.

Inima mi s-a mutat din piept in crestet,unde batea mai energic ca niciodata. Vedeam cum ultimele raze de soare se zbat, in agonia timpului, sa nu fie inghitite de dealul ce domina regiunea...Ochii mei isi schimbau culoarea vizionand zadarnica lupta,respiratia incepea sa se stabilizeze pe un ritm lent,blocand orice lacrima ,orice suspinare puerila,iar apoi sufletul s-a simtit pregatit sa-mi ridice trupul,sa-l impinga spre drumul acoperit de frunze.

Am facut primii pasi...am realizat ca am nevoie de tine,am inghitit distanta si mi-am spus ca oriunde ai fi te pot gasi,ca apoi sa te pot lua de mana,sa fim doar noi... si atat.

Printre copacii batrani si uscati,viata mi s-a strans in mine...aveam pumnii stransi,fiind gata sa dobor orice si pe oricine daca ar indrazni sa ma abata de la drum...

In ultimele raze,scaldata in ceata vie din ochii mei,o silueta ma astepta. Fara nici un cuvant,si-a intins aripile risipind praful neintelegerilor mele si m-a cuprins in brate de indata ce am reusit sa-i vad fata. Mi-a sarutat ridurile fruntii ,netezind fruntea inspre primordiala ei forma,iar inima,de buna voie,a coborat in chilia ei de zvarcolire zilnica.

..."Pe unde ai ramas,prostanaco?Te astept de ceva vreme aici...Hai da mana sa plecam.Nu mai fugim...mergem incet.Nu vreau sa obosesti."...

vineri, 5 iunie 2009

Te las inca o data sa pleci...(chances come and go)


Azi am vazut-o inca o data pe strazi plimbandu-se singura.Avea fata acoperita pe jumatate de bretonul taiat cu siguranta de ea.

Era imbracata in totalitate in albastru,pana si sireturile ei groase erau tot albastre. Avea un zambet cald,iar in ochiul ei neacoperit se oglindeau toate neajunsurile pe care le intampina mult prea devreme pentru varsta ei de copil.

Mi-am zis sa o urmaresc,oferindu-mi sansa de a o cunoaste poate mai bine...Era conectata prin casti in lumea ei perfecta,cea care ii oferea protectia necesara fata de ceea ce zarea imprejurul ei,asa ca nu-mi auzea pasii cum bat pamantul sterp la fel cum bate inima pieptul meu uscat.

Ii vedeam parul negru cum danseaza frenetic in suflarea dura a vantului,iar papucii ei micuti impingeau cu usurinta pietrele ce ii stateau in cale.Mergea alaturi de visele sale,uitandu-se dusa, prin ceata ce i-o oferea miopia ei veche,la lumea pe care o colora ea in fel si chip. Stia ca unele persoane sunt otrava curata,iar altele sunt doar dulci,insa pana acolo toti erau indispensabili vietii ei,de aceea prefera sa zambeasca mereu.

In urma sa eram insa eu...si zeci de priviri bolnave ale trecatorilor infometati,dornici de carne proaspata.

Ea nu-i vede,nu le aude afirmatiile puerile,isi continua drumul mimand ritmul chitarii pe care o ravneste de atata amar de timp.
Ma inebunesti,ma faci sa-ti adulmec habsan tot parfumul,sa nu las aerul sa-l imprastie spre simturile unui alt pacatos. Parfumul tau imi umple tot golul ce il simt in mine de ceva vreme,transformandu-se in fluturi ce-mi cutremura tot corpul.

Imi venea sa o opresc din drumul ei strategic conturat,s-o trantesc in bratele mele uitate de afectiune,sa-i fac trupul sa vibreze sub atingerea degetelor mele,iar apoi sa-i umezesc buzele crepate,inchizandu-i ochii inspre visare.

Raman insa in urma...impreuna cu ceilalti,lasand vantul si regretele sa ma invaluiasca odata cu parfumul ei.Totusi sper sa o zaresc si maine in bataia razelor de lumina,pe acelasi drum,aceiasi papuci si acelasi parfum.

marți, 2 iunie 2009

Ne revenim?




De ce plangi? Ti-am spus de atatea ori:Gata!
De ce este asa de greu sa calci peste cadavrul actelor tale si sa lasi praful sa acopere regretele?
Interesant...Placa vietii tale este rotita de un vechi aparat de pick-up,fiind fin zgariata de acul rigid,iar tu nu poti suporta ranile.
Cum mereu soarta intoarce situatiile doar ea stie,e irelevant sa ne batem capul cu enigme,paradigme si ineptii.
Inchide ochii...
Lasa-ma sa-ti invadez spatiul.
Sunt doar eu,eul din tine.
Esti palida!Ma gandesc ca pe drumul de la calculator la pat ti-a inghetat sangele.
Ce comic ti se pare,de aceea razi,asa-i? Ranzesti printre lacrimi...
Ciudata esti,ti-ai spus astazi in oglinda.
Ne revenim?
Buna e hartia igenica cand batistute nu sunt...Ok,te mai uiti o data in oglinda,iti cataloghezi ochii ca fiind rosii,apoi somn.