duminică, 24 ianuarie 2010


Primul premiu pentru acest blog vine din partea lui Greenx,posesoarea blogului "Rusted Echoes".Multumesc!

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Noi...



Suntem toţi la fel,singuri mereu printre atâtea foi
născuţi sub un anume tipar ales de ceilalţi pentru noi.
Aceiaşi ochi,dar cu altă sclipire de culoare,
altă privire,alte imagini distorsionate de acelaşi soare,
Acelaşi nas,de diferite dimensiuni şi forme,
ne trezeşte alte amintiri din parfumuri şi dogme,
Aceeaşi gura,dar alte minunate buze,
altă substanţă în glume,
alte danturi ascunse
şi mii de cuvinte nespuse.
Aceeaşi piele,conturată cu cearcăne sumbre
sau riduri profunde,
Aceleaşi urechi ascuţite
sau mute,
Aceeaşi stuctură de manechin de plastic,
cu rotunjiri mărunte
sau din contră multe,
Aceeaşi inimă bate,găsind aceleaşi sentimente în toate,
lovind pieptul să uite atâtea şoapte,
rostind ritmuri uşor diferite
şi cuvinte timide.
Aceleaşi organe alături de ea,
încearcă să tină pasul cu restul pompând mereu
lichide şi lacrimi ce se usucă greu,
Acelaşi trup influenţabil,manipulat şi corupt de alţii,
se zbate să audă acele nedemne şoapte..."eşti altfel"
Acelaşi timp trece peste toţi,răpindu-ne frumosul
iar noi ne plângem destinul ce-l credem al nostru,
Vesele umbre suntem,dansând pe structuri de clădiri
Urlând către ceruri şi dorim să nu mai fim,
Cutreierăm toate bolile în sange,
ca să clipim şi să nu mai plângem.
Tragic vedem trandafirii plini cu spini,
În loc să vedem că spinii au trandafiri şi să zâmbim.
Blocaţi în acelaşi stadiu de maşinărie umană
rămânem pe drumuri cerşind vise de pomană.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Suflet născocit pentru o altfel de lume


"...Dispare repede inoceanţa noastră, cât ai clipi, şi secunde de ai număra nimic n-ai mai găsi..."


Azi mi-am cusut o altă personalitate pe trup:dominată de gânduri,cufundată-n visare,mama cuvintelor neîntelese,procreate în imenistatea goliciune dinăuntru meu.
Şi aşa ies în ploaia de afară,păsind încet,fără să zic nimic.Parfumul ei rătăcit îmi desface haina,las ploaia să mă pătrundă.Alunecă fin,simt fiecare picătură ,iar fiorii reci se ghemuiesc în mine găsind toate rănile ascunse în drumul lor.Scrâşnesc din dinţi,mă ustură...dar ploaia mi le curăţă, suflând apoi cu granule de nisip ca să-mi întregească trupul de lut.

...Adulmec vise,întinzand mâna să le prind printre picurii ce din nori ţâşnesc,
Caut caldură,îmbrăţisând străinii cuprinşi de răceala dimprejurul meu,
Privesc în van ca să descopăr culori vii în griul pitoresc,
Mint că eu cunosc lumea aşa cum e...eu o cunosc în felul meu.

Cunosc atâtea,încât regret că nu ştiu nimic.Aş prefera să mă sting în întuneric,fără să mă zbat,ca o flacără fără aer,decât să-mi ard pielea fină,ofilind încet în durere, sub razele fierbinţi ale realităţii.

Deci nu-mi spune nimic,nici nu vreau să aflu!Mi-e teamă şi nu aş vrea să ştiu...lasă-mă în umbra întunericului,aici mă simt altfel,mă simt în siguranţă.