miercuri, 27 mai 2009

Gand la miezul noptii



Totul explodeaza in urma mea,producand dezastre umede cu sange proaspat.Imi numar prietenii realizand cu stupoare ca incet,incet s-au pierdut razand in fumul ieftin de smoke.

Impartial zambesc in van la fiecare soapta ce o resimt de pe marginea turnului pe a carui structura destinul m-a inaltat. Marginea sa ruginita ma duce in delir,inabusitandu-ma in ganduri nevrotice.Refuz...trebuie sa traiesc.

Desi totul bate inspre ruine,realizez ca am dreptate.Nimic nu e perfect,oricat am trage de sfori ca sa ridicam la final lumea in picioare aplaudand zgomotos.

Raman asa cum sunt,desi uneori ma incurc in cuvinte,desi alteori ma trezesc cantand fals pe o piesa sau pur si simplu sunt prea naiva si cred in toti;si iar si iar revin sa-mi numar prietenii,iar ei se pierd in fumul ieftin de smoke.

2 comentarii:

Cody ჯ spunea...

foarte tare postarea...

Anonim spunea...

primele si singurele versuri dintr-o piesa pe care am inceput-o acum cateva zile si care nu s-a lasat terminata:

"De la fereastra privesc oamenii si nu gasesc
O metoda ca sa-i inteleg, sa ma regasesc
In specia lor..banuiesc ca se simt perfect
Si nu stiu daca eu sunt special sau defect?..."

cred ca se poate completa epatant de bine cu gandurile tale de mai sus.

semnat rkz