miercuri, 26 mai 2010

Furtuni nr.1


Pomii se mişcă într-un vals tenebru în suflarea aerului destul de rece pentru luna mai. Luna e undeva pe cer, îngheţată, după norii mari şi negrii, alături de stelele ce nu mai vor să strălucească astăzi. Azi nu.

Oraşul doarme indiferent de haosul ce s-a născut afară, iar orologiul vechi bate molatic ora 4. Sunt atât de lucid pentru ora aceasta încât prefer să mă scufund în gânduri decât într-un vis a cărui desfăşurare nu i-o pot decide. Fereastra mea stă să se crape de la violenţii stropi de ploaie. Vântul muşcă flămând din ziduri, demascat de flash-uri cereşti de lumină. În sunete impulsive de tobe cerul răsună, dar ochii lumii rămân închişi, nepăsători, inconştienţi.

În cochilia mea încep să ruginesc în păcate, iar azi mă simt un ciudat fără cuvinte, un simplu obiect murdar pe care toţi au pus mâna, apoi l-au lăsat neinteresaţi pe raftul prăfuit al unui magazin de antichităţi. Azi mi-am pierdut luciul, strălucirea pe care o mai păstram la rădăcinile sufletului meu albastru, deschis să îmbrăţişeze orice persoană, orice fiinţă incapabilă să-şi ridice moralul din propriile zvârcoliri interioare. La un val imens de nebunie mi-am pierdut şi pelerina mea de caracter, care mi-am confecţionat-o singur în anii de singurătate şi incertidudine, protecţia mea pentru haosul de afară. Misterul ce sălăşluia în jurul meu s-a disipat într-o clipă, lăsându-mă gol, zăpăcit, un obişnuit „eu”, un vulnerabil păcătos ce mereu zâmbeşte, minţind în stânga şi în dreapta că nu iubeşte, însă nu e vina mea că timpul o cere, la fel şi inima mea incompletă.

Azi toate şi-au găsit sfărşitul, mânjindu-mi cămaşa în drumul lor disperat către pierire. Azi am rămas doar cu mine... restul a scăpat de sub control şi a devenit fără importanţă.

Azi imaginile nopţii trecute şi-au pierdut claritatea, iar tot ce am simţit atunci şi-a micşorat intensitatea. Las toate să se dărâme peste mine, înghiţându-mă sec, căci mi-am dat seama că nu pot salva pe nimeni când sunt doar o iluzie în care nu cred nici măcar eu. Nu reuşesc să adorm... Dă-mi motive să adorm când totul în jur se schimbă, se destramă, rupându-se de esenţial !

Vorbesc pe înţeles sau nu, scriu tâmpenii, accept orice doar azi... Căci azi nu se va stinge ca restul zilelor fără un motiv. Îmi ridic moralul, scuturându-l de praf, îmi ascund secretele ca să merg înainte încrezător. De furtuni voi putea scăpa uşor, căci de astăzi nu mai există mâine!

6 comentarii:

Cristian Dima spunea...

Cât timp există "rădăcinile unui suflet albastru" nici o furtună nu avea sorti de izbândă.
Şi...cât, te poți întreba, iar răspunsul vine din propriile-ți cuvinte. Când se va termina albastrul, când se va termina infinitul.
Aștept continuarea și încă sper...

JadDragon spunea...

Din pacate, neintrand de mult p'aici, nota e mica ...
Oricum ar fi, in comparatie cu ce scri... BV!

#1, 26.05.2010 - 14:42 JadDragon





nu notele conteaza, dragul meu prieten.. Ceea ce conteaza e lumea, sa citeasca si sa ajunga astfel sa ma cunoasca putin cate putin.
26.05.2010 - 14:51, AL3z

JadDragon spunea...

Cine nu a reusit pana acum, e greu,tare greu, sa ŢciteascaŢ gandul tau asternut pe ..ce-i fi...
Adevarul e ca lumea Ţse grabesteŢ, uita sa citeasca ce citeste, sa simta ce simte, sa inspire mirosul unei biete floricele, sa ii yareasca catifelarea parfumata, sa yareasca Raul cand il intalneste sau Binele)decat cand l-a pierdut...
Mai multi prieteni de-ai mei zic :
las-o dreaq de poezie, mi-e greatza!
Te intreb, poate retoric dupa ceea ce stiu ca gasesc in ceea ce scrii...
NU E TOTUL O POEZIE?
totul, referindu-ma la ceea ce e frumos, gratios, placut in ultima instanta...


#2, 26.05.2010 - 15:03,JadDragon





desigur ca e...e viata in toata splendoarea ei. Cu fiecare cuvant asternut se nasc amintiri, se nasc caractere. Trebuie sa citim cu voce tare poezia vietii ca sa ne putem bucura de ea...sa-i dezvaluim enigmele ca sa o traim intelegandu-i adevaratul sens.
26.05.2010 - 15:09, Detinatorul pozei AL3z

JadDragon spunea...

Tin minte cand te-am remarcat p'aici si incercam sa iti zic ceva, dar tu nu vb cu "strainii:
asa ca am lasat-o balta si te-am citit p'acolo pe unde vrei sa ai cititori...Imi amintesti de Alex(alexandra, lexzzzzxxxxzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz, si alte alea) cand era pusa pe scris.....
multa bafta in continuare, nu te lasa si scrie , mereu, ceea ce simti, nu ceea ce vor ei sa cireasca!!!!!!!

Lost For Words spunea...

>:d< m-am schimbat destul de mult fata de prima mea zi pe zang...am mai crescut si incep sa constientizez ca am nevoie de oameni si prieteni... Desi uneori alte bloguri si alte minti creative ma demoralizeaza, imi voi tine promisiunea catre mine ca imi voi pune pe "hartie" sentimentele, si daca pot sa vi le transmit si voua virtual sunt incantata. Salutari dragul meu:*

JadDragon spunea...

Te pupic, BAFTA in ceea ce vrei sa incepi!!!