miercuri, 16 iunie 2010

Furtuni ep 3.


Tolănită în acelaşi pat, obosit să-mi îngroape lacrimile în aşternuturile sale, mă descopăr. E dezordine şi astăzi în mine...
De pe masă 7 lei sunt azvârliţi prin cameră de vântul insolent ce a intrat violent în cameră, trântind uşa cu atâta furie. Mucurile de ţigară îşi iau rămas bun de la scrumul din scrumieră, tulburat şi el de vânt… Bomboanele topite de căldură îmbracă camera cu un miros dulce, gonindu-mi gândurile către iubire. Ambalajele de ciocolată se frământă să rămână pe dulăpiorul de la capul meu, foşnind, cu o ultimă dorinţă, să le aud cântecul vesel despre viaţă. Praful se ridică în picioare şi dansează singur în întreaga cameră, călcând hainele aruncate pe jos. Cărţile s-au deschis toate la pagini diferite, alte poveşti, alte imagini pe fiecare pagină…

Foile rupte din caietele mele vor să fie citite, se iau de margini, aruncându-se cu îngerii lor spre pământul cu zece etaje mai jos. Lumina din cameră uşor îşi pierde din intensitate, molatic răpind strălucirea ce o găseam pe feţele din tabloul agăţat strâmb pe perete.

Norii negrii prevestesc mult aşteptata furtună… Îmi găsesc totuşi reflexia în oglindă, părul negru nepieptănat se ascunde după gâtul firav, nişte ochi verzi/căprui (nu le pot stabili culoarea nicidecum) încărcaţi cu vise şi secrete, mult prea stridente să le pot da uitării.

Flămândă de iubire sunt şi astăzi, am fost şi ieri, voi fii şi mâine. Îmi complic viaţa, ştiu, dar cum pot să dau drumul unor sentimente mult mai puternice ca mine? Fiorii aceştia mă fac să mă simt vie… Mi-e scârbă de mine, că nu pot alege ce pot simţi. Imbecilă sunt, când ştiu că tot ce a fost nu e decât o iluzie în culori superbe de vară. Las întunericul să mă înece în boala ce o reţin de multă vreme în mine, să mă demaşte pe alocuri cu fulgerele sale orbitoare.

Cu câtă laşitate îmi întorc capul spre tavanul alb… Alb mizer, otrăvitor, cu răutate mă scuipi cu vise prea violente pentru inima mea neputincioasă. Mai iau o gură de aer… Respir fără să mă mai grăbesc, am destule minute ca să învăţ să trec peste şi să devin mată. Şi aşa m-am maturizat prea repede, în aşa fel încât fugăresc încrederea în alţii. Zâmbesc profund, dar din ce în ce mai rar.

Paharul cu apă l-am împins pe podea, rostogolindu-l cât mai departe de mine. Nu mai vreau apă, când lângă mine e o sticlă plină cu vin…Îmi las inima muşcată de alcoolul dulce, ca tot ce ţine ascuns în ea să zbiere de durere şi să-mi părăsească pieptul. Înghiţitură după înghiţitură, ochii îmi joacă feste, desenele de pe pereţi râd, chitara cântă singură, persoanele din tablou îşi întorc gâturile şi se sărută, paharul se umple singur… Se agită depresiv cerul în paharul meu cu vin, pregătind o bătălie ce va năuci tot ce e teluric.

Pătrunde în camera mea cu armata ta de stropi şi sfârşeşte disperata încercare a tuturor obiectelor de a îmi readuce zâmbetul pe buze, mult aşteptată ploaie! Dizolvă-mi amintirile perfecte şi redă-mi raţiunea, fă-mă să cred că deţin frânghiile ce-mi mişcă trupul, căci refuz să cred că singurul nostru scop e să supravieţuim în fiecare zi. Arată-mi că toţi ne ascundem sub un strat gros de mizerie, că toţi avem secrete şi temeri, dorinţe şi enigme de rezolvat, lucruri şi alte persoane de uitat!

8 comentarii:

fortuna spunea...

Ridica-te si lupta pentru dreptul si obligatia ta de a fi fericita !
In vin nu se afla decat un adevar, acela pe care nu poti sa-l spui decat ametit (adevarul:D ).
http://www.youtube.com/watch?v=q7iXcKKpdx0

tiberiupincova spunea...

"Flămândă de iubire sunt şi astăzi, am fost şi ieri, voi fii şi mâine..."
Daca s-ar gasi in librarii, as fi abonat la scrierile tale.

AndyBlc spunea...

Nu mai fi trista, O sa iasa soarele si pe strada ta. O sa vezi. Nu trebuie sa te ascunzi in spatele situatiei in care esti. De asemena nu trebuie sa faci din asta starea ta de spirit. Uita, lasa totul in urma, accepta o furtuna in inima ta si o data cu terminarea acesteia ia-o de la inceput, la fel cum rasare soarele dupa furtuna pe care ai descris-o tu. Sper ca aceste ganduri negre sa le fi avut doar din cauza vremii. Si apropo nu ti-e mila de bietul tau pat. De ce vrei neaparat sa-ti fie recipient pentru lacrimi si nu o parte dintr-un vis frumos de iubire!!!

AndyBlc spunea...

Si mie imi place sa descriu astfel de sentimente, dar eu am suferit mult in dragoste si poate de aia.... dar oricum nu merita ca o fata frumoasa sa sufere, deci trebuie sa treci cat mai repede peste asta.
Utilizator cu poza AndyBlc



Raspuns

cu totii suferim...mai devreme sau mai tarziu. Asa ne este natura de a nu fi niciodata satisfacuti cu ceea ce detinem in maini, de a ravni la ceva mai nou, de a alerga mereu dupa persoana care la randul ei alearga spre o alta. ciclul vietii
17.06.2010 - 00:36, Detinatorul pozei LostAngel

bizonul spunea...

Inecatul in alcool nu este o solutie !
Pe moment anesteziaza dar apoi amplifica suferinta

Ionixx spunea...

Cat de superb.Felicitari!

mionel spunea...

si azi imi scot palaria in fatza ta! felicitari!

tristan9 spunea...

f frumos :*