joi, 12 ianuarie 2012

Ce ar trebui să fac şi ce nu ar trebui să simt

În loc să-mi amorțească gândurile, alcoolul, o singură bere nefiltrată, îmi chinuie mintea divizată și îmi scoate la suprafață natura contradictorie. Ştiu ce ar trebui să fac şi ce nu ar trebui să simt. Ştiu că sunt deja beată... Sunt beată de fericire!

Mă uit înapoi şi parcă ceea ce a fost atunci, în vremea aceea de mult apusă, e ireal. Eu nu aş putea fi capabilă de asemenea lucruri. Şi mai ştiu că era să confund pentru o clipă fericirea cu iubirea din cauza unei beri. Doar de atâta am nevoie pentru a mă lăsa pradă sentimentelor. O bere sorbită strop cu strop s-a scurs în stomacul meu înfometat de câteva zile. Mi-a răvăşit mintea şi, dacă nu reuşeam să îmi opresc cumva gura, mărturiseam că iubesc...

Acum aş putea crede că iubesc repede, la fel de repede cum am topit acea halbă cu bere pusă între degetele mele de o chelneriţă subţirică, probabil blondă (am şi uitat), pe ai cărui şorţ scria „Ursus”. Aş putea crede că ascund multe în interiorul acesta negru şi că doar alcoolul mă poate da de gol...Aş putea crede că acum e momentul în care pot să-mi înşirui toate secretele. Ascultă-mă! De ce nu mă asculţi? Nu mai aud muzica, dar ştiu că e rock. Îţi tace gura, deşi îţi văd buzele alea mişcându-se pe ale mele. Ochii ţi-s închişi. Cine a spus că mă poţi săruta atât de bine?!

Nu mi s-a tăiat niciodată filmul. De aceea am mai cerut încă o bere. Mi-am fluturat mâna în aer până când mi-a luat-o în vizor chelneriţa. Am terminat comanda cu un rânjet seducător de nelalocul lui. Oare a observat când mi-au căzut ochii, doar pentru o secundă, pe decolteul ei? Eh...

Mi-am rotit capul către ceilalţi. Am continuat într-o dezordine de râsete, dezorientată pe alocuri când pierdeam firul evenimentelor petrecute undeva în trecutul târziu al unui prieten, dintre cei de la masă. Nu conta. Nu şi-a dat seama. Eu nu pot vorbi, nu încă. Gura mea a rămas sigilată de alte buze. Tăcerea mea ascundea gânduri, focuri de artificii în minte. Cu ochii ofiliţi am cedat săruturilor şi am aşteptat să consum din nou. Între o gură de bere şi o alta, am căzut meditativ pe faţa lui. I-am studiat ochii, sprâncenele, nasul, obrajii, gura, firicelele de sub de ea. Toate îmi par atât de cunoscute. Parcă le-am mai atins cândva... Sus, în timp ce stăteam îmbrăţişaţi într-un pat scăldat în întuneric. Şi încă le doresc.Aşa că mi-am întins mâinile şi i-am cuprins faţa. Ne-am împreunat privirile. Îmi place. Mi-ar plăcea să fug între două etaje continuu, neajutorată să adun mizeria de pe scări pe şlapii mei albi şi să risc.

- Încă un rând, te rog.

Rrrrrrrrupe tăcerea! Trebuie să opreşti cumva acest spectacol, altfel mă voi prăbuşi la pământ şi nu voi mai ştii de mine. Mă simt ciudat de bine aici, în preajma ta. Accelerează şi du-mă acasă cât mai repede! Aud muzica în mine urlând, fiori cu note cântate la o chitară... Dezbracă-mă! Mi-e cald (şi tu ştii că mie niciodată nu mi-e cald), circulă dorinţe în mine. Vino mai aproape. Am ceva să-ţi spun. Mai bine acum decât mai târziu, când mă voi îndrăgosti de tine... Te-am minţit. Sărută-mi lobul urechii, deşi nu pot să mă decid dacă îmi place sau nu, dar azi voi face ce îmi vei spune să fac. Azi sunt a ta. Apropie-ţi trupul cald, atinge-mă şi descoperă-mi gemetele pe care le ascund sub haine. Sunt acele gemete ce ar putea umple golul din mine sau măcar îl poate justifica. Desparte-mi braţele, picioarele şi aşează-ţi greutatea peste mine. Plimbă-ţi degetele aspre deasupra mea şi nu te opri când vei simţi că tresarrrrr... Îmi este dor să consum altceva decât o bere.

Dar știu cum trebuie să mă comport, ce am voie să fac şi să simt. Februarie...Vară. Riscul, fericirea, poate e undeva între cele două.

6 comentarii:

Un suflet inocent.... spunea...

hm..alcoolul asta ce face din om. Cand beau singura si eu am chef sa-i zic ca il iubesc... vreau sa zic multe cand beau....deja ce e dupa al treilea pahar e scurgere de informati...:))

LoZ in plic spunea...

=))

ina1380 spunea...

Sa ne "vedem" pe aici, cat mai des cu putinta...!

bizonul spunea...

Sărut mîna ! Demult sint cititor fidel al textelor tale !

LYLYANA spunea...

interesant

tiberiupincova spunea...

Ce ciudat, o femeie isi doreste atat de mult sa fie iubita, mangaiata si totusi noi, iubim mai mult florile!
Ma vad in libraria prietenului meu, printre rafturile batrane sub miliarde de litere... cu parul nins si un palton lung, drag mie, caci a fost purtat de doua generatii... si tin in mana cartea ta, "Lost Angel.s Life", o platesc si fug repede acasa, sa.mi reamintesc, ce.am mai citit odata!